Antrenorii din prima divizie la fotbal sunt schimbaţi cum se schimbă ciorapii. Meseria de antrenor de fotbal a devenit mai nesigură decât cea de docher. Un ziler, în România, are o continuitate mai bună decât un antrenor. Nebunia a ajuns atât de departe, încât n-o să surprindă pe nimeni dacă un anternor va fi schimbat în pauza meciului. La noi ca la nimenea!
Meseria asta care a dat câţiva mari antrenori români ai lumiii - îndrăznesc să spun – a fost transformată în România de câţiva îmbogăţiţi peste noapte într-o meserie de alba-neagra. Când să mai construiască săracul antrenor o echipă când fiecare etapă este pentru el un joc de ruletă rusească? Cum să mai fie respectat un antrenor de jucători când aceştia din urmă hotărăsc în majoritatea cazurilor pe cine vor ei ca antrenor? Conducătorii de cluburi vor ca antrenorul echipei lor să câştige meciul înainte de a se juca. Statutul antrenorului de fotbal nu mai există în România. Altădată, antrenorul era o instituţie, astăzi cel care stă pe banca tehnică e un fel de papiţoi care poate fi schimbat de orice nepriceput în ale fotbalului doar pentru că “aşa vrea muşchii lui”. Nu se mai poate continua aşa. Trebuie să spună cineva “gata!” Altfel se va ajunge în situaţia increibilă ca pe foaia unei partide să fie trecut, pe lângă jucătorii de rezervă, şi anternorul de rezervă!
