Începem o nouă săptămână. De data aceasta, fără Cerbul de Aur, fără Conferinţe Naţionale, fără demisii din partide, fără vizite în America, fără speranţă pentru primul val. Ei bine, ce e val, ca valul trece însă ne tot găndim şi noi cum vine treaba asta cu integrarea. Că ne credem atât de tari, încât declaraţia fostului ministru Tinca, cum că pentru România se primenise, se împopoţonase, ne aştepta cu ditamai braţele deschise tocmai cel de-al treilea val al NATO, ne-a cam căzut greu la stomac. Păi, după ce ne consolasem cât de cât cu valul doi, după ce ne propusesem că altă dată o s-o facem şi mai lată, iată că ne vedem tăiată craca de sub picioare. Noi o ţinem una şi bună că asta vrem. Dar l-a întrebat cineva vreodată pe dl NATO dacă el ne vrea? Sau noi o ţinem pe-a noastră: “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”… Ei bine, oameni buni, chestia asta cu integrarea mă face să cred că ne dorim să ne ia odată valul. Fie el primul, al doilea, al treilea sau câte vor mai urma. Începusem săptămână cu alte semen de întrebare, dar cu ochii aţintiţi tot spre Apus. O fi bine, o fi rău… Tăcem şi înghiţim în sec dregându-ne glasul cu “NATO bună, că ţi-am dres-o!”
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
