Nu-i aşa că v-aţi săturat de politică, de negocieri, de condiţii, de bla-bla-bla şi blu-blu-blu? Aşa e, răspund eu în locul vostru, martori ai tuturor nenorocirilor care s-au abătut asupra ţărişoarei noastre. Poate nu credeţi, dar eu sunt mult mai preocupat de aerul cuceritor de afară, el e stăpânul meu în aceste zile. De fiecare dată intru în iarnă ca în adâncurile unui ocean, având rezervele mele de aer. Pentru că iarna nu se respiră, se supraiveţuieşte. Demult iarna nu mai este pentru mine o poveste, demult ea a dvenit o povară. M-am aruncat în iarnă, aşa cum vă spuenam, cu rezervele mele de aer până cel târziu la sfârşitul lunii martie. Dacă aerul ăsta trufaş nu dădea năvală peste mine, aş fi intrat poate într-o comă de anotimp, într-o perioadă în care aerul era înlocuit de suferinţă. Cerul parcă devenise virgin, aşa cum fusese odată, nelăsându-se tăvălit doar de dragul oamenilor, doar de dragul unui aer, fie el şi de aur, de primăvară. Dacă ar fi numai după mine, aş închina un ziar întreg aerului desfrânat de afară, aş face o emisiune dedicată aerului terific care a început să umfle venele pământului. Ce aer războinic de primăvară ne colindă, ajutându-ne să câştigăm bătălia cu viaţa…
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
