Adunări

Am păşit în 1998 cu aceleaşi speranţe pe care le aveam la începutul anilor ’97, ’96, ’95, ’94 ş.a.m.d. Alţi ani, acelaşi speranţe. Aceleaşi speranţe, aceleaşi neîmpliniri, Adunăm bucuriile cu dezamăgirile, momentele de luciditate cu rătăcirile memoriei, adevărurile cu minciunile, clipele de prăbuşire cu fracţiunile de secundă ale înălţării şi la sfârşit tragem linia. Rezultatul e 0, adică o viaţă cu un an mai puţin sau mai mult, în funcţie de starea pe care o aveam în momentul adunării. S-a mai dus un an şi începem să facem din nou calcule. Începem cu o adunare, la ceea ce aveam adunăm experienţa acumulată şi scădem anul de viaţă. Plus prietenii noi pe care îi avem, minus cei pe care i-am pierdut. Adunăm apoi firele albe, scădem datoriile şi o să observăm că ajungem mereu la acelaşi rezultat. Adunăm inima, mereu mai mare, însă scădem nivelul de trai. Punem cu plus sufletul, dar adăugăm cu minus curajul. Rezulttul? Acelaşi! Da’ pe cine interesează rezultatul ăsta? Te întreabă viaţa de rezultat? Te întreabă copiii de rezultat? Te întreabă cineva de rezultat? Nu te întreabă nimeni! Păi atunci? Păi atunci ce? Nimic, întrebam şi eu. Păi atunci vă mai propun o singură adunare şi vă las pe voi să aflaţi rezultatul. Cât face o viaţă urâtă, grea, frumoasă, uşoară, adunată cu un om? Cât?

Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ