Adio, tandemuri!

A fost odată ca niciodată o ţară a tandemurilor. O ţară de astă-vară, în care fusese lansată colecţia  politică a tandemurilor preşedinte-premier. Acum, o dată cu sosirea toamnei, candidaţii la Preşedinţie nu mai scot o vorbuliţă despre subiectul în cauză. Petre Roman, care prezentase primul moda, pe vremea când Traian Băsescunu ajunsese încă primar general, a uitat cu desăvârşire pe cine va pune dumnealui prim-ministru în cazul în care va ajunge preşedinte. Cu atât mai mult, cu cât e convins că va ajunge. Primul-ministru, veţi spune, va fi desemnat din partidul care va câştiga alegerile şi va putea să facă Guvernul. Da, şi? De parcă astă-vară nu erau valabile aceleaşi condiţii ca şi astăzi! Hai să fim serioşi! Atunci, ca şi acum, regula politică şi democratică totodată era aceeaşi. Aşa că, să-i vedem pe stimabilii prezindeţiabili care le este astăzi oferta în materie de premieri. Din tandemul Isărescu-Stolojan, susţinut cu mare freneziela acea vreme, s-a ales praful. Stolojan, s-a ales praful. Stolojan a ajuns candidat la cea mai înaltă  funcţie în stat, după ce ani întregi a fost veşnicul prim-ministru fără portofoliu, iar Isărescu, ghinion de neşansă, a rămas fără premier. Cât despre premierul lui Stolojan, la revedere, Isărescule dragă, bine ai venit… Stolojane! Da, aţi citit bine! Theodor Stolojan ar putea deveni prim-ministru în noul guvern cu un oareşice efort. Asta şi dacă vom avea o coaliţie PDSR-PNL; întrutotul posibilă. Cu Mugur Isărescu va fi mai greu! Domnia sa nu ne-a lămurit din partea cui candidează ca “independent”, ca să forţez un nonsens. Dacă va candida la Cotroceni din partea poporului are toate şansele să ajungă ce doreşte inclusiv prim-ministru. Cât despre tandemul Iliescu-Năstase ne întrebăm şi astăzi dacă  vicepreşedintele PDSR vrea să ajungă cu adevărat prim-ministru. Căci domnia sa a fost împins în faţă mai mult la insistenţele presei, bolnavă în acele momente fierbinţi, caniculare, de “tandemită”. Vrea Adrian Năstase să fie premier sau agreează doar postura de candidat la Preşedinţia din 2004  încolo? Singurul regret care ne încearcă atunci când vorbim de tandemuri este că ţara a rămas, în ciuda combinaţiilor de astă-vară, neschimbată. Da, mai mult, îi este şi mai rău! Cu toate tandemurile posibile şi imposibile! A fost odată ca niciodată o ţară a tandemurilor…