Făcurăm ce făcurăm şi era cât p-aci să aderăm la Uniunea Europeană. Ea, Uniunea Europeană, ar fi vrut să aderăm la ea. Însă, ca şi cu aderarea la NATO, n-au vrut ţările din Uniune să aderăm. Suntem condamnaţi să rămânem veşnic în poziţia de aderare. Cică, din punct de vedere politic stăm foarte bine, la partea economică stăm din nefericire foarte prost. De-aia, zic eu, există pericolul să ducem democraţia pe cele mai înalte culmi, iar noi, aici jos, pe pământ, să murim de foame. Da’ de ce nu aderăm? Este o întrebare pe care şi-o poate pune orice om dinţaraasta. Pentru început dăm vina pe regimul Iliescu. După aia spunem de progresul făcut în ultimele cinci, şase, şapte luni, în funcţie de câte luni au trecut de la insturarea noului regim şi… ne oprim aici. Nu înainte de a da vina pe cineva care nu mai poate fi găsit. Şi degeaba spun unii – Uniunea Europeană, Gheorghe, americanii, Vasile, Madeleine – că noi nu facem reformă. Uite, de exemplu, Vasile Lupu se chinuie dormind pe maldăre de jalbe să le bage pe gât ţăranilor 50 de hectare, dar e tot timpul blocat de nişte antireformişti. Că ei sunt de la PD, PDSR, PNŞCD, PNL, n-are nici o importanţă. La fel se întâmplă şi cu reforma din învăţămănt. Blocată în draci! Cu tot efortul capitaliştilor din UDMR, reforma din învăţământ e blocată din cauza limbii. Noroc cu Victor Ciorbea care mai poate da o ordonanţă guvernamentală. Unii vor spune că degeaba vrem să aderăm la Uniunea Europeană atâta timp cât nu suntem în stare să avem Legea investitorului român. Nimic mai fals! Ce legătură are reforma cu investitorul român? Niciuna! A, că ministrul Reformei se bate pentru această lege să fie adoptată, e una. Reforma e cu totul altceva. Să înţeleagă şi Uniunea Europeană treaba asta. Că vorba aia, oameni suntem. Şi dacă va înţelege în cel mult zece ani, aderăm, că n-o fi foc!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
