Din mesajul prezentat de preşedintele Constantinescu am înţeles cu toţii un lucru pe care îl bănuiam deja. Ministrul de externe, Adrian Severin, nu mai are cale de întors. În cazul în care afimraţiile fulminante făcute în urmă cu vreo trei săptămâni cu privire la cei doi-trei spioni din presă şi la tot atâţia spioni lideri de partid nu se vor dovedi a fi reale, Adrian Severin va trebui să-şi depună, după 10 luni de ministeriat, demisia. Acest lucru, presa la preconizat. Învârteala, de ici-colo a ministrului, cu dovezile, ba că sunt la SRI, ba că sunt la SIE, a fost pusă la colţ de însuşi preşedintele ţării. Prin ieşirea la rampă, dl Constatninescu a pus punctul pe I. Cu toate acestea, oţarăîntreagă încă nu s-a dumirit dacă acele dovezi, văzute de proprii ochi ai lui Adrian Severin, există. Este un mod mai mult decât delicat de a-i cere dmisia şefului diplomaţiei române. Preşedintele Constantinescu l-a pus pe Adrian Severin într-o mare dilemă. Să fi fost sigur ministrul de sprijinul unor persoane influente pe care s-a bazat când a făcut aceste afirmaţii? Dacă până acum Severin a tot scăldat-o cu propriul partid, iar PD la rându-i cu întregul Guvern, în prezentarea probelor, cu instituţia prezidenţială nu mai este de glumit. Adrian Severin nefiind un infantil în politică, nu cred că putea să gafeze atât de grosolan, dacă nu-şi ştia spatele acoperit. A jucat totul pe o singură carte şi a pierdut. Dintr-o pură copilărie, deşi serioztatea faptelor sale atinge vârsta maturităţii. Dacă el îşi va prezenta demisia ar fi pentru prima oară când clasa politică românească ar da dovadă de faptul că a atins cota ţărilor democratice. Dacă nu, înseamnă că ne aflăm exact în locul de unde am plecat. Adică, nicăieri.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
