Am încercat în această noapte "să prind” pentru cei care s-au obişnuit să li se spună "bună dimineaţa” prin intermediul "Jurnalului Naţional” toate acele veşti din cauza cărora vă puteţi împiedica pe stradă ori să treceţi zebra pe roşu. A fost foarte greu pentru că atunci – după ce înmuiasem tocul în călimară - când am vrut să scriu despre ororile războiului din Bosnia-Herţegovina, din vârful peniţei a curs o picătură de pace. O picătură de pace, care o dată ajunsă pe coala de hârtie s-a transformat într-o poză pentu albumul istoriei, în care se înfăţişează braţ la braţ Yasser Arafat, Ion Iliescu, Shimon Peres. În miez de noapte, cerneala nu poate să închege cuvintele care ar fi trebuit să spună că în urma unor bombardamente ce au avut loc ieri după-amiază la Gorazde au murit 100 de persoane, altele 200 fiind rănite. Am vrut să scriu despre arestaţii de la BRCE, dar din vârful peniţei a început să curgă Forumul Crans-Montana, inundând "Jurnalul de la miezul nopţii” cu surâsul european al d-nei Catherine Lalumiere, cu ţinuta sobră şi alesă a dlui Jean-Pal Carteron. Până când şi zâmbetul preşedintelui României a fost mai potrivit ca niciodată, lipindu-se de Forum, precum marca de scrisoare. Mai doream să vă aduc la cunoştinţă unele informaţii despre penultimele cuvinte ale "Ultimului Cuvânt”, dar nu ştiu cum se făcea că de câte ori mă aplecam deasupra mesei din toc se strecurau pe manuscris, venind direct din Palatul Parlamentului, şefi de state, lideri politici, oameni de afaceri, ziarişti, toţi acreditaţi în acelaşi loc: Crans-Montana. Doar la sfârşit peniţa a muşcat din carnea hârtiei o halcă de două rânduri, scriind că pe patul de moarte, Lenin i-a cerut lui Stalin să-i aducă cianură pentru că nu mai suporta suferinţele, dar "bunul” Stalin n-a avut puterea să i-o dea. Bună dimineaţa, Crans-Montana Bucureşti ’94!
MARIUS TUCĂ
