Era o superba zi de toamna in care eu nu mai puteam sa demonstrez ca sunt eu, in care eu puteam sa spun ca sunt altcineva, mai putin ca sunt eu.
Am fost jefuit intr-o superba zi de toamna: 11 octombrie 2006. Mi-au fost furate documente, insemnari, idei, buletinul, permisul de conducere, stiloul si cartile de vizita. Dintr-o data, intr-o parcare, la marginea orasului, m-am trezit fara identitate. Eram tot eu, dar nu mai aveam nici un act prin care sa atest acest lucru. Un hot mi-a furat identitatea. Daca ar fi venit la mine cineva si mi-ar fi cerut "actele la control", nu i-as fi putut oferi nici macar certificatul de nastere. Era o superba zi de toamna in care eu nu mai puteam sa demonstrez ca sunt eu, in care eu puteam sa spun ca sunt altcineva, mai putin ca sunt eu. Inca era cald afara, mai era si ceva lumina pe strada, si as fi putut sa incep o alta viata din momentul acela. Sau as fi putut sa caut pe cineva care sa ma recunoasca. Sa depuna marturie ca sunt eu, ca nu e altcineva, sa ma ajute sa-i conving pe ceilalti ca nu ma dau drept altcineva. Ca nu sustin ca sunt ceea ce nu sunt. Luna inca nu rasarise, sau poate nu se vedea, puteam sa apuc pe un drum nou, sa capat o noua identitate, sa-mi aleg un nou nume si s-o iau de la capat ca si cand n-as fi existat pana atunci. Sa caut un loc nou, un oras nou, in care sa nu ma mai cunoasca nimeni si sa incep sa fiu altcineva. Se intuneca incet-incet in acea frumoasa zi de toamna si eu inca nu ma hotarasem ce sa fac, cine sa fiu. Sa raman eu, sa-mi recapat identitatea sau sa devin altcineva?, ma tot intrebam undeva la marginea orasului si, cumva, la marginea lumii. Fusesem jefuit de identitate de o jumatate de ora si nu stiam incotro s-o apuc, pe unde s-o iau. Si atunci, dintr-o data, intr-o superba zi de toamna mi s-a facut teama cand mi-am dat seama ca nu-i usor sa devii altcineva si mi s-a facut frica atunci cand am realizat cat de greu imi este sa fiu eu...
