„Chiar cred că noaptea de Înviere ne este dată să ne răcorim de dorul după cei plecați, a căror moarte încă ne mai doare”, spune Părintele Constantin Necula.
„Căci Hristos cu rana Lui vindecă rana noastră, cu Pătimirea Lui, pătimirea noastră. Numai să nu le confundăm. Să nu amestecăm planurile ca și cum ar fi egale”, explică el.
Clericul precizează că Învierea ne este adunare de cer și pământ, de oameni și îngeri și de vii cu morți laolaltă.
În căutarea vindecărilor noastre, continuă el, „n-am aflat încă medicament anti-trauma morții ca nădejdea în Înviere”.
Părintele a vorbit despre Darul cel mare al Învierii, pornind de la Răstignirea Mântuitorului Hristos şi implicaţiile acesteia.
„Rămas singur pe Crucea Golgotei, Mântuitorul vindecă dintâi singurătatea noastră în fața morții. Parșive și arogante. Și nu cred că înțelegem asta până când nu ne plimbăm – măcar o dată în viață – pe linia subțire și dificilă a agoniei. Cu multiplele sale fațete”.
Textul integral, aici.
Foto credit: Ziarul Lumina
