La 25 decembrie, întreaga creştinătate este în sărbătoare. Se prăznuieşte Naşterea Domnului, sărbătoarea bucuriei. “Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul, peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci”, spune Condacul măritului praznic împărătesc.
„Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: «Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!». Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece.
Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la Cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea.
Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi, când a venit vremea să nască, Fecioara, n-a găsit casă, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune”, ne spune Sinaxarul.
Părintele arhimandrit Cleopa accentua într-una din predici: „Dar care a fost pricina acestei pogorâri negrăite a lui Dumnezeu la neamul omenesc?
Cine a silit pe Cel nesilit să Se pogoare şi să vină la noi, să Se facă asemenea nouă şi prea aproape de noi? De vom întreba Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură, ea ne va răspunde nouă că singură dragostea cea nemărginită a lui Dumnezeu a fost pricina pogorârii Sale la neamul omenesc, cum auzim pe Sfântul Evanghelist Ioan zicând: «Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca tot ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3,16). (...) Mare este praznicul de astăzi. S-a născut Hristos Domnul din Fecioara Maria în peştera cea săracă din oraşul Betleem.
Astăzi a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ ca să ne îndumnezeiască, să ne izbăvească de întunericul necredinţei şi de legătura păcatelor şi să ne ridice din nou la cinstea cea dintâi. (...). Imnul păcii şi al împăcării între cer şi pământ, între Dumnezeu şi oameni, pe care îngerii l-au cântat la Betleem este acesta: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni binevoire»”. (Arhimandrit Cleopa Ilie, „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de peste an”).
