Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 20 decembrie pe Sfântul sfinţit Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu. Se spune că a fost copilul pe care l-a apucat de mână Mântuitorul Iisus Hristos care l-a luat în braţe zicând: “De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor” precum şi: “Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”. De aceea i s-a spus Teoforul, cuvânt care are două înţelesuri: purtătorul de Dumnezeu şi purtat de Dumnezeu.
Sfântul sfinţit Mucenic Ignatie a fost urmaş al Apostolilor şi al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei, după Evod. Împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, a fost ucenic al Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Cum îl iubea cu tot sufletul pe Hristos-Domnul şi nu se sfia să-şi mărturisească dreapta credinţă, când împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie a fost pârât suveranului că întorcea lumea de la închinarea la zei, spre a-L slăvi pe Dumnezeu. A fost arestat şi dus înaintea lui Traian. Ignatie avea atunci în jur de 77 de ani. După ce împăratul a văzut că indiferent ce ar face nu poate să-l întoarcă pe acest creştin de la credinţa în Hristos, a poruncit să fie chinuit îndelung şi în felurite chipuri. Însă Sfântul Mucenic Ignatie a îndurat toate suferinţele insuportabile la care a fost supus, în cele din urmă fiind legat şi trimis la Roma, păzit de zece ostaşi – pe care Sfântul i-a numit leoparzi din pricina sadsmului lor – urmând a fi dat fiarelor sălbatice.
În drum spre Roma, Sfântul Ignatie a poposit mai întâi la Smirna, oraş de pe ţărmul Marii Egee, apoi la Troada, vechea Troie a lui Ulise. În aceste oraşe a primit delegaţii de la şase biserici mari din Asia, răspunzând episcopilor cu câte o scrisoare. Sfântul Ignatie a scris o scrisoare şi către romani, în care îi ruga pe creştinii din Roma să nu intervină în nici un fel să oprească martirizarea lui. Se ruga să fie mâncat repede de fiare, ca să ajungă, după cum se ruga, din grâu al lui Dumnezeu, “măcinat de dinţii fiarelor”, să fie găsit “pâine curată a lui Hristos”. În Roma a fost aruncat în amfiteatru, unde leii înfometaţi sloboziti asupra-i l-au sfâşiat pe dată, rămânând doar oasele, pe care creştinii le-au adunat şi le-au dus în Antiohia. Se spune însă că fiarele sălbatice nu s-au atins de inima lui, în care Ignatie îl purta pe Hristos, astfel că ea a rămas intactă în nisip.
