Dacă „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul...”, atunci poeţii, sensibilii, inspiraţii, ludicii mânuitori ai Cuvântului, nu pot fi altceva decât sfinţi miruiţi prin Cuvânt, trimişi pe pământ (fără ştirea lor) pentru a binecuvânta prin vers sufletele muritorilor. Un astfel de sol ceresc, care s-a trezit într-o bună zi că este „atins” de inspiraţie divină, este poeta Denisa Comănescu.
S-a născut pe 4 februarie 1954, la Buzău, şi-n copilăria mică a locuit la curte, într-o casă mare cu grădină şi ogradă, unde ouau şi cotcodăceau o groază de găini, care beau apă din fosta caschetă de război a tatălui. Bucuria şi sensibilitatea poeziei i-au fost transferate de mama sa, care-i citea mult din Eminescu, Alecsandri, Coşbuc. La cinci ani ştia pe de rost „Pastelurile” lui Alecsandri, iar când venea iarna, troienită şi înconjurată de alb, îi bătea inima tot în ritmul versurilor lui Alecsandri, pe care le recita în gând sau cu voce tare.
Prima poetie a scris-o pe când trecea în clasa a V-a. Era o poezie dedicată băncii în care stătuse şi buchisise, o poezioară a despărţirii de ceva drag. Mai serios a început să scrie în anii când era elevă la liceul „Mihai Eminescu” din Buzău, versurile fiindu-i publicate în ziarul local „Viaţa Buzăului”. Aşa au fost începuturile.
În copilăria mare, prin anii 70, asculta „Metronom”, emisiunea lui Cornel Chiriac de la „Europa Liberă” şi învăţa pentru facultate, încă nehotărâtă dacă să se îndrepte spre Chimie sau spre Filologie. Ca de obicei, a hotărât destinul deghizat într-o întâmplare. Adică, un rol esenţial l-a avut, la liceu, o întâlnire cu clasa, la care au participat Nicolae Manolescu şi Alexandru Ivasciuc. Şi atât de frumos a vorbit Manolescu despre lumea ficţiunii lui Ivasciuc, încât a ales Filologia!
A intrat prima la facultate, la Română-Latină, dar, cum Ceauşescu a hotărât să scoată latina din şcoli, a trecut la Română-Engleză. Cu adevărat, în 1975, debutează cu poezie în revista „România Literară”, urmând ca, de-a lungul timpului, poeziile şi articolele să-i fie publicate în ţară şi străinătate: „Luceafărul”, „Tribuna”, „Orizont”, „Kalliope” (SUA), „Omni-plus” (Marea Britanie), etc.
Debutul editorial se produce o dată cu volumul de versuri „Izgonirea din Paradis”, pentru care i-a fost acordat Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Au urmat „Cuţitul de argint” (1983), „Barca pe valuri” (1987), „Urma de foc” (1999) şi „Acum biografia de-atunci” (2000). În 1978, era redactor responsabil cu literatura de limbă engleză la Editura Univers, editură pe care o părăseşte abia în 2001.
Între 2001-2006, coordonează seria de literatură universală a „Bibliotecii Polirom”. În mai 2006, lansează prima colecţie de carte personalizată „Raftul Denisei”, la Editura Humanitas. Un an mai târziu, devine director general al Editurii Humanitas Fiction şi „cel mai bun editor în spaţiul românesc pe literatură străină”, aşa cum consideră Gabriel Liiceeanu.
Mâine, sensibila şi inspirata poetă şi editor împlineşte, prin „cuvântul” şi dorinţa Domnului, 70 de ani. Să-i urăm, cu toată dragostea, să aibă parte numai de lucruri bune şi frumoase, multă sănătate, bucurii în fiecare zi, clipe liniştite lângă cei dragi şi să rămână multă vreme blânda şi înţeleapta „domniţă a cărţilor”. La mulţi ani, Denisa Comănescu!
