Ce destin fulminant a avut Matei Vișniec! Nu e ușor, român fiind, să te impui în Franța celei mai solide culturi europene, să arăți francezilor (la ei acasă, pe limba lor!) că ai un spirit universal și să fii acceptat și onorat, așa cum au mai fost alți români, în alte vremuri, Emil Cioran și Eugene Ionesco.
Născut în 29 ianuarie 1956, la Rădăuți, poet și dramaturg, Matei Vișniec este astăzi cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. Drumul până aici este, însă, foarte interesant.
Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți, dar curând a venit tăvălugul colectivizării și primul antagonism cu noua societate deja constituită. Pe durata cursurilor primare, publică primele poeme în revista școlii, „Lumina”, și în revista „Cutezătorii”. În octombrie 1972 se produce debutul literear național în revista „Luceafărul”.
Studiază istoria și filozofia la Universitatea din București și, între 1980-1987, este profesor într-o comună din Călărași. Scrierile încep să-i fie cenzurate. Cu excepția poemelor, piesele de teatru, un roman și câteva scenarii de film nu trec cenzura.
În septembrie 1978 obține o bursă la Paris, în timp ce piesa sa „Caii la fereastră” este interzisă la teatrul Nottara din București cu o zi înainte de premieră. Se hotărăște să o rupă cu regimul din România și, la începutul lui octombrie, cere azil politic în Franța. Acomodarea se face scrâșnit (aidoma lui Cioran), locuiește o lună și jumătate într-un cămin de muncitori imigranți, apoi într-un cămin al unei organizații umanitare. Începe traducerea propriilor piese în limba franceză.
Peste un an se mută la Londra, unde lucrează ca jurnalist la Radio BBC. Revine în Franța, își ia doctoratul, și începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. Concomitent, se angajează ca jurnalist la Secția Română de la Radio France Internationale.
De acum, drumurile îi sunt larg deschise. I se joacă 20 de piese de teatru în Franța, devenind al doilea dramaturg român care reușește să se impună în lumea selectă și extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugene Ionesco. Are piese de teatru jucate în peste 30 de țări, traduse fiind în peste 25 de limbi. Trebuie spus, totuși că, la 31 de ani, când ajunge la Paris, Matei Vișniec lăsa culturii române o operă deja semnificativă: un roman, foarte multe piese și câteva volume de poezie.
Dacă ar trebui să vorbim despre spectacolele și montările din țară (2005-2009), despre cărțile editate în România, despre cărțile editate în Franța, despre piesele de teatru jucate și publicate în limba franceză, despre premiile și distincțiile din România și despre premiile și distincțiile acordate în Franța, atunci ar trebui să facem stufoase tabele pe secțiuni.
Mâine, 29 ianuarie, este ziua de naștere a domniei sale. Suntem absolut onorați să putem ura unui astfel de român, care apropie cultura noastră de marea cultură franceză: La mulți ani, monsieur Matei Vișniec!
