Cel mai cunoscut şi îndrăgit baterist de la Sergiu Malagamba încoace, cu o incredibilă vitalitate şi nerv atunci când „se aşează pe tobe”, cu ritm de metronom şi dezlănţuire de taifun la solo-uri, Ovidiu Lipan Ţăndărică a rupt inimile adolescentelor (aşa cum mai rupe beţele tobelor în concerte) când era tânăr, frumos şi ferice la Roşu şi Negru şi Phoenix, rivalizând permanent cu, la fel de simpaticul, Mircea Baniciu.
Dar Ţăndărică nu trăieşte din amintiri, fiindcă şi azi face furori în rândul sexului slab (şi drăgălaş), prezent la concertele trupei Pasărea Rock, unde face echipă cu ceilalţi ex-Phoenix: Baniciu şi Kappl.
S-a născut la 31 ianuarie 1953, în Iaşi, şi de mic s-a îndreptat spre muzică, începând prin a „mângâia” clapele pianului şi acordeonului. Cum bunicul său fusese percuţionist şi încă mai avea un set de tobe în casă, era inevitabil ca micuţul Ovidiu „să nu-şi verse focul şi nervii” pe ele, bătându-le cum avea o clipă liberă.
Când Nancy Brandes a mutat grupul Roşu şi Negru la Iaşi, prin anii 67-68, Ţăndărică a devenit „toboşar la 13 ani” în trupă, fiind mai ceva ca celebrul personaj al lui Jules Verne „Căpitan la 15 ani”. Prin 1975, când postul de baterist de la Phoenix (cea mai populară trupă a acelor ani) a rămas liber, a fost primul contactat. De atunci, Ţăndărică rupe tobele! Cu o carismă egală cu a lui Rongo Starr (de la Beatles) a intrat în sufletele spectatorilor.
A suferit, după cum spune, pentru faptul că nu era în prim-planul trupei. Era invidios pe Mircea Baniciu că, solist vocal fiind, atrăgea toată suflarea feminină prezentă la concerte. A fugit cu Phoenix (exceptându-l pe Baniciu) în Germania, prin 1977, şi nu i-a fost deloc uşor acolo. Cum trupa n-a avut succesul scontat, a trebuit să se descurce de unul singur şi să se orienteze spre muzica (uşurică, de altfel!) nemţească.
După 1989 revine în ţară, fără să-i mai treacă prin minte să plece altundeva. Suferise destul în Germania, pentru a înţelege că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Tocmai de aceea, primul lucru făcut la întoarcere a fost să vină cu un convoi de ajutoare pentru copiii din Moldova.
Şi-a urmat apoi propriile proiecte realizând „Visul toboşarului”, un poem simfonic montat într-un spectacol world-muzică, ce a rămas întipărit în mintea spectatorilor. Mai târziu colaborează cu Fanfara 10 prăjini, cu Gheorghe Zamfir, cu Grigore Leşe şi cu mulţi alţii şi are spectacole în Europa, America de Nord şi America Latină.
În 2003, la împlinirea vârstei de 50 de ani, Ministerul Culturii i-a oferit Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate, iar, în 2007, a fost decorat cu Meritul Cultural în grad de Ofiţer. Momentan, împreună cu Mircea Baniciu şi Josef Kappl, formează Pasărea Rock. Nimic din tinereţea, exuberanţa şi verva cu care se manifesta la Roşu şi Negru ori Phoenix n-a dispărut. Ţăndărică, veşnic tânărul Ţăndărică, bate tobele mai îndrăcit ca niciodată!
În concertele susţinute de Pasărea Rock are propriul său „moment de exprimare” cu solo de tobe, care ţine uneori şi 10 minute. În glumă, am zice că face asta tocmai pentru că Baniciu iar „îi ia faţa”, ca solist vocal. Şi tot în glumă, au hotărât ca, la Pasărea Rock, toboşarul să-şi pună tobele în faţă!
Astăzi, cunoscutul muzician, compozitor şi baterist împlineşte 71 de ani. Să-i urăm să se bucure de tot ce este mai bun şi mai frumos pe lume, multă sănătate şi concerte fulminante cu răpăit de tobe până la ruptul beţelor. La muţi ani, Ovidiu Lipan Ţăndărică!
