Unul dintre cei mai buni portari pe care i-am avut vreodată, într-o vreme când fotbalul românesc însemna în primul rând Universitatea Craiova (acea Craiova Maxima care uimea lumea fotbalistică europeană), cu salturi de panteră şi reflexe la miimi de secundă, Silviu Lung a fost, de 77 de ori, şi „îngerul” dintre buturi al echipei naţionale, cel care s-a închinat de tot atâtea ori la rădăcina barei, apărând poarta (raiului) de samavolnicele mingi trimise înşelător ori în forţă de adversari.
A fost iubit, aclamat, respectat. Astăzi este deja o legendă în viaţă. O legendă la care se raportează oricare tânăr potar, care visează să scoată (ca el!) cât mai multe mingi trase „la păianjen”.
S-a născut la 9 septembrie 1956, în comuna Sânmiclăuș, județul Satu-Mare, și-a fost pentru prima dată legitimat la Victoria Carei în 1971, club la care a jucat până în 1974. Inițial nu și-a dorit să fie portar, ci mai degrabă îl interesa postura de atacant, însă cum avea o înălțime care îl „legitima” vizibil pentru postul de portar (1,94 m), antrenorul l-a trimis între buturi.
Debutează în Divizia A la Universitatea Craiova, echipă pentru care a jucat 308 meciuri, vreme de 14 sezoane, timp în care a câștigat cu Craiova două titluri de campion al României (1979-1980, 1980-1981) și patru Cupe (1976-1977, 1977-1978, 1980-1981, 1982-1983).
A fost portarul legendarei echipe a Craiovei Maxima unde, alături de Costică Ștefănescu, Tilihoi, Donose, Beldeanu, Negrilă, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Cămătaru, Cârțu, Irimescu, Crișan, Geolgău sau Boldici, a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, în 1982-1983, echipa fiind și semifinalistă a Cupei Campionilor Europeni, în 1981-1982.
În anul 1988 Silviu Lung a fost transferat la Steaua București, echipă cu care câștigă, încă din primul sezon, titlul de campion al României și Cupa. Tot împreună cu Steaua a jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în anul 1989, atunci când „roș-albaștrii” au fost învinși cu un usturător scor de 4-0 de către AC Milan. După 1990, joacă un an la echipa spaniolă Logrono, însă revine la marea sa dragoste Universitatea Craiova, de unde se retrage din activitatea de fotbalist, în anul 1994.
Pentru echipa națională a României, Silviu Lung a jucat un număr de 77 de meciuri, făcând parte din lotul României la Euro 1984 (Franța) și la Campionatul Mondial din 1990 (Italia). În 1984 a fost numit cel mai bun fotbalist al anului, alături de Helmuth Duckadam și Narcis Coman. Are doi copii, Tiberiu și Silviu, care tot portari au devenit, formându-se tot la Universitatea Craiova. Dacă Tiberiu s-a retras din fotbal, Silviu Lung Jr. este cel care apără buturile Astrei Giurgiu.
Astăzi, în poarta vieții, Silvică „plonjează” în fața celui de-al șaizecişiunulea an de existență, o existență care i-a adus mari satisfacții, mai ales în perioada când numele său, alături de colegii de echipă ai Craiovei Maxima, răsuna pe marile stadioane ale Europei.
Să-i urăm din suflet multe bucurii alături de cei dragi, sănătate, mulți ani frumoși de acum înainte și să-i mulțumim pentru toate clipele de fericire aduse într-un timp al tinereții noastre, când băteam fără teamă la porțile fotbalului mare, zguduind și cutremurând lumea fotbalistică a bătrânului continent. La mulți ani, Silviu Lung!
