După unii, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile (căci e greu să faci, fără să fii subiectiv, un top real al triadei Dobrin-Balaci-Hagi), cu siguranţă însă cel mai bun “produs” fotbalistic “made in Oltenia”, “Minunea blondă”, cum era supranumit Ilie Balaci, a fost un vrăjitor al balonului, un îmblânzitor de mingi, cu o ştiinţă şi un simţ al jocului ce nu mai pot fi regăsite la nici un jucător român activ azi pe teren.
Cert este, că de la el încolo, indiferent câţi alţi fotbalişti mari îşi vor mai înălţa fruntea spre glorie în fotbalul românesc, indiferent ce cronicari (sportivi) vor mai scrie ori rescrie istoria acestui sport atât de îndrăgit, Ilie Balaci va rămâne în veci simbolul unei generaţii de excepţie a fotbalului din Bănie, în vremea când Universitatea Craiova era ridicată la rangul de Craiova Maxima.
S-a născut la 8 septembrie 1956, la Bistreț, județul Dolj, dar a fost declarat pe 13. Cum pe taică-su îl luase în armată, bunică-sa l-a trimis pe bunică-su la Sfatul Popular să îl declare. Numai că, de bucurie că devenise bunic, ăl bătrân n-a mai ajuns la Sfat, ci s-a oprit la cârciumă să dea de băut. Acasă s-a întors tocmai pe 13 și cu nepotul nedeclarat. De astă dată bunica îl ia de-o aripă și merg împreună să-l declare pe micuțul Ilie. Așa s-a născut Balaci, de Sfântă Mărie Mică, și-a ajuns să fie înregistrat în acte pe 13, de Ziua Pompierilor!
După două luni de la naștere, familia se mută într-o casă închiriată în „țigănia” de la Hanu Roșu din Craiova (și azi țiganii de acolo îi zic „Împăratu”), iar mai apoi, pe când avea 14 ani, se mută în cartierul muncitoresc Craiovița Nouă. Deși fotbalul a fost singura și marea sa pasiune, n-a chiulit niciodată de la școală pentru asta. Pe la 17 ani era deja în echipa de seniori a Universității Craiova, la 17 ani și jumătate devine cel mai tânăr debutant în echipa națională și tot la această vârstă își ia carnet de șofer (cu dispensă de vârstă).
După clasa a VIII-a, admiterea a luat-o la Liceul „Nicolae Bălcescu”, la secția sportivă, dar, cum liceaul avea doar clase de atletism și baschet, a fost exmatriculat și-a fost nevoit să continuie la Liceul Mecanică Auto, la seral. Facultatea a terminat-o la ASE, în București, pe când juca la Dinamo.
Revenind la fotbal, la 18 ani câștigă campionatul cu echipa Universității Craiova, iar la 19 ani era căpitanul echipei. Performanțele ca jucător sunt de invidiat: Campion național: 3 titluri, în 1974, 1980 și 1981; Cupa României: 4 victorii, în 1977, 1978, 1981 și 1983; Fotbalistul nr.1 în România: 2 titluri, în 1981 și 1982; 347 prezențe în Divizia A, 84 goluri; 69 prezențe în echipa națională, 8 goluri; 38 prezențe în cupele europene, 7 goluri. Din păcate, își încheie cariera de fotbalist în urma unei grave accidentări, în februarie 1984, într-un meci de campionat jucat la Baia Mare.
Ca antrenor are performanțe notabile, cucerind trofee importante în Africa și Asia: Cupa Campionilor Africii, Cupa Campionilor Golfului Persic (de două ori), Liga Campionilor Țărilor Arabe (de trei ori), Cupa Cupelor Țărilor Arabe (de trei ori) și Supercupa Asiei. Momentan, Ilie Balaci antrenează în Africa, în urma semnării unui contract cu Al-Hilal Omdurman, echipă de top în campionatul din Sudan. În martie 2008, Ilie Balaci a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate.
Astăzi, îndrăgitul fost fotbalist împlinește 61 de ani, aproape toți trăiți în lumea fotbalului. Să-i urăm „Prințului din Bănie” multă sănătate, bucurii, ani frumoși pe mai departe, și noi succese în cariera sa de antrenor. La mulți ani, Ilie Balaci!
