Dincolo de toate ororile prin care a trecut, dincolo de credințele și idealurile juvenile, dincolo de partizanatul politic, rămâne spiritul, istoricul, omul, Radu Ciuceanu. S-a născut la 16 aprilie 1928, în Arad, într-o familie de istorici pe linie paternă. „Am început Facultatea de Istorie dintr-un îndemn al tradiției de familie. Deveneam a treia generație de istorici, începând cu acel Ciuceanu care inaugurase, după răscoala lui Tudor Vladimirescu, o școală de preparandie”, spune istoricul.
Începuse bine și liniștit intrarea pe drumul vieții, însă destinul avea alte planuri cu el. După ce a activat timp de 2 ani în Mișcarea Națională de Rezistență din Oltenia, a fost arestat la vârsta de numai 20 de ani. A fost cercetat, interogat, intimidat, amenințat cu o brutalitate fără seamăn și condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 15 ani de temniță grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut blestemul închisorilor comuniste, igrasia zidurilor, foamea și frigul și-a trăit toate grozăviile în penitenciarele de la Craiova, Pitești, Jilava, Văcărești, Târgșor, Dej și Gherla.
În 1963 i s-a dat drumul, însă urmează 2 ani de zile fără domiciliu și fără loc de muncă, adică „moarte civilă”. Și totuși, face Facultatea de Istorie – la zi și la fără frecvență – muncind în același timp pe un salariu mic. După facultate, absolvită în 1972, ajunge la Academia Română ca simplu documentarist. În 1975, vine ordinul să-i descopere și să-i dea afară din Academie pe „bandiți”. Este expediat la un muzeu.
A venit apoi momentul decembrie 1989. Se angajează politic din nou, fiind deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Alba pe listele PNL, ocupând funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. În legislatura 2000-2004 a fost ales deputat în județul Olt pe listele PRM. Este președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și doctor în istorie (din 1998)
După 1990, cu o efervescență de invidiat, scoate volum după volum de memoralistică, analize, tratate despre rezistența armată din Bucovina, Făgăraș, Oltenia; depre Biserica Ortodoxă sub regimul comunist, despre regimul penitenciarelor din România, etc. Alături de acestea a publicat numeroase articole și rapoarte referitoare la cercetări arheologice și monumente istorice, cât și articole în revista „Arhivele totalitarismului”, sub genericul „Istoria ca un balast” (între 1994-2001).
Dincolo, însă, de nenorocirile și bucuriile hărăzite de soartă, trei momente de maximă încărcătură emoțională a avut în viață. Primul a fost când el și fratele său s-au despărțit de tatăl lor, al doilea a fost în dimineața zilei de 22 iunie 1941, când toate clopotele Craiovei au răsunat chemând la luptă pentru redobândirea pământului Basarabiei, furat cu un an înainte. Al treilea moment a fost când, pe 22 decembrie 1989, la ora 13 a intrat în Televiziunea Română și a redactat ad-hoc, împreună cu alți revoluționari, primul manifest program către țară.
Astăzi împlinește vârsta de 88 de ani. Ani din care, o parte, trăiți în condiții extreme. Au fost vremuri când nimeni și nimic nu l-ar fi determinat să creadă ca va ajunge să serbeze onorabila vârstă de 88 de ani. Și, totuși, necunoscute sunt cărările Domnului! Să-i urăm multă sănătate, zile senine și liniștite și o toamnă a vieții cât mai frumoasă. La mulți ani, Radu Ciuceanu!
