Ardelean din inima ţării, consecvent cuvântului dat, prietenos, jovial, dinamic, spontan, mereu „pe fază”, cu un umor fin, lipsit de vulgaritate, Pavel Bartoş este de multă vreme un actor ale cărui evoluţii pe scenele teatrelor (în primul rând a Teatrului Odeon) merită cu prisosinţă urmărite. Însă pentru a deveni cu adevărat cunoscut, pe lângă talentul în sine, ca oricărui actor, îi trebuia şi-un dram de noroc ori o ţâră de oportunitate.
Şi destinul i-a surâs deschizându-i două cărări: una, la sfatul regretatului Papaiani se încumetă să joace în telenovele, şi-a doua, intră în televiziune, unde este prezentatorul a două emisiuni cu mare succes la public: „Românii au talent” şi „Vocea României”. Aceste două emisiuni l-au făcut să fie cunoscut de milioane de oameni, dându-i libertatea să se mişte aşa cum crede, să vorbească tot ce-şi doreşte, să improvizeze cum se pricepe mai bine.
Asta nu înseamnă, însă, că fără aceste două emisiuni Pavel Bartoş n-ar fi fost un actor cunoscut. Ba da, ar fi fost, dar nu pe o arie atât de extinsă! „Iubesc teatrul, cât şi televiziunea. Dacă la teatru trăiesc emoţiile alături de spectatori, în televiziune este vorba de amploare. La Vocea României mă bucur alături de milioane de oameni care mă privesc”, spunea, nu demult, Pavel.
Venit pe lume la 20 ianuarie 1975, în Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, copilului născut într-o familie simplă, normală, cu tatăl zidar şi mama confecţioner, nici nu-i trecea prin minte că va ajunge actor şi prezentator Tv. Pe atunci visa să ajungă hocheist, patinator sau fotbalist. A descoperit, însă, că-i place foarte mult să organizeze brigada artistică a şcolii, să scrie scheciuri, să le interpreteze, să le regizeze şi să câştige premii la Cântarea României.
Deşi avea aplecare spre filologie, cum nu era decât un singur liceu de mate-fizică în oraş, dă examen şi-l pică. Ajunge la o şcoală de meserii, astfel încât, în clasa a IX-a şi a X-a., face pregătire în atelierul şcolii ca lăcătuş mecanic. Vine însă Revoluţia, se înfiinţează un liceu de filologie şi iată-l pe făgaşul „normal”. Spre clasa a XII-a decide că actoria este ceea ce îşi doreşte să facă în continuare şi dă examen la facultatea din Cluj.
În primul an de facultate a fost actor la teatrul de păpuşi „Puck”, dar pentru că aveau nevoie de angajaţi permanent, nu de colaboratori cum era el, s-a reprofilat pe alte job-uri pentru a putea să se întreţină. Astfel, a lucrat ca vânzător de noapte la un magazin non-stop, a muncit într-un bar de noapte şi-a fost ospătar la un restaurant.
După absolvire joacă la Teatrul Naţional din Cluj, la Teatrul de Nord din Satu Mare, la Teatrul Naţional din Timişoara (1999), la Teatrul Maghiar de Stat „Csicky Gergely” şi colaborează la Opera Română din Timişoara. Însă saltul, destinul creionat de ursitori, „steaua din frunte”, îl călăuzeşte, ca pe vechii magi, spre Teatrul Odeon din Bucureşti, unde este acceptat în trupă în anul 2001.
De aici înainte porţile se deschid, zările se lărgesc, scenele se diversifică, platourile de filmare se multiplică, rolurile se amplifică, pentru a ajunge, azi, să nu-şi mai vadă capul de treabă. Dar nu se plânge. Pare că ori de câte ori urcă pe scenă sau pe platoul de filmare se revigorează, prinde puteri ca anticul Anteu, a cărui mamă, Ghea (pământul), îi dăsea forţe înzecite atunci când atingea ţărâna.
Însă Pavel Bartoş este un om împlinit, realizat, şi dincolo de sălile de teatru ori de spectacol, în viaţa sa de familie. Căsătorit cu Anca (fostă Jurchescu), în 2003, au împreună trei fete frmoase coz, ca cele trei fete de împărat din basmele româneşti, care luminează şi înseninează în fiecare zi viaţa „împăratului” Bartoş, şi care astăzi se vor bucura că „regele”, capul familiei, împlineşte 43 de ani.
Să-i urăm şi noi multă sănătate, numai zile bune, bucurii lângă cei dragi, ani frumoşi de acum încolo şi să-i mulţumim pentru prestaţia sa atât de tonică pe micul ecran. La mulţi ani, Pavel Bartoş!
