Neobosit, binecuvântat cu har, folosindu-şi învăţătura şi credinţa drept cale, inima drept nemărginită iubire pentru semeni şi glasul drept ecou al înţelepciunii, blândeţii şi moralei creştine, ghidându-se mereu după cele ce stau scrise :”La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu, Şi Dumnezeu era Cuvântul....”, dar şi după şoapta conştiinţei:”Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele...!”, părintele Constantin Necula este de ani buni în mijlocul oamenilor sfătuind, încurajând,învăţând, ascultând, vorbind pe înţelesul tuturor.
Convind fiind că biserica nu este credinţa închisă între ziduri rânduite cu sfinţi şi altare, ci este o închidere ce se deschide în familie, în comunitate, în cetate, în neam, etc., consideră că rolul său ca preot este să fie prezent în toate aceste largi deschideri ale credinţei. Şi mai mult, dincolo de dialoguri socratiene de la om la om, domnia sa are grijă şi de departele său aducându-şi-l aproape prin cărţi scrise, prin numeroase apariţii la radio şi posturi de televiziune, prin articole în mass-media şi chiar pe youtube.
Aşa cum pare plămădit, pesesmne, dacă s-ar fi născut în pustiul Saharei ar fi vorbit, ca Moise în cele patru vânturi călătorind cuvântul Domnului acolo unde nici iarba nu creşte şi ar fi despicat cu toiagul credinţei marea pentru cei ce caută mântuirea şi calea spre Cel Sfânt. Dacă s-ar fi născut printre gheţari, s-ar fi rugat (cât e noaptea polară de lungă) tot pentru dreapta credinţă şi mântuirea semenilor săi şi-ar fi predicat nu păsărelelor, ca Sf. Francisc de Assisi acum opt veacuri, c i urşilor albi, focilor şi pinguinilor în frac, căci, nu-i aşa, toate vietăţile ce trăiesc sub soare sunt copii ai Domnului.
S-a născut însă, aici, pe meleagurile noastre, în Grădina Maicii Domnului, cum au spus-o cele mai înalte feţe bisericeşti, pe data de 19 iulie 1970, în Braşov, în cartierul Steagul Roşu, într-o familie compusă din tată, mamă şi soră. A fost un copil protejat prin dragostea familiei, părinţii lucrând în schimburi inverse, ca măcar unul dintre ei să fie permanent lângă el şi sora sa. A trăit la bloc, i-a plăcut să înveţe, a scris poezii, a bătut mingea pe maidane, a stat la cozi la lapte şi la pâine şi l-a aşteptat în fiecare iarnă, cuminte, pe Moş Crăciun.
A descoperit Sfânta Scriptură în clasa a VII-a, pe când era în Maramureş, în vacanţă, la neamurile sale din Vişeul de Jos şi-a auzit pentru prima oară, la 14 ani, de Regele Mihai. A urmat apoi liceul în Braşov, chinuit de orele de fizică, chimie şi matematică. Se relaxa mergând însă, săptămânal, la Teatrul Dramatic, la Filarmonică şi la Teatrul de Operetă din Braşov, fiind atind chiar de „microbul” muzicii rock, ceva mai târziu, „prin implantul cultural al unui coleg astăzi medic în SUA”, cum îi place să spună.
După liceu, încercând să-şi astâmpere dorinţa de a fi în folosul oamenilor, de a le spune că este pregătit să lupte pentru ei, era gata să înceapă o carieră militară. A descoperit, însă, Teologia ca pe un exerciţiu de admiraţie. Satisface stagiul militar, se pregăteşte pentru examen şi, la un an după armată, ia la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, pe care o termină ca şef de promoţie, în 1994. Din 2004 este Doctor în Teologie, după ce a fost Preparator universitar (1996-1998), Duhovnic (1996-2006), Asistent universitar (1998-2002), Lector universitar (2002-2007) şi Conferenţiar universitar (2007-prezent).
Dincolo, însă, sau mai presus de aceste efemere şi convenţionale funcţii sociale, menirea părintelui Necula este aceea de a rămâne neobosit învăţător, îndrumător şi glăsuitor alături de oameni prin contact direct sau cu ajutorul cărţilor scrise, a articolelor publicate ori prin intermediul canalelor media video participând constant la emisiuni (în ultima vreme părintele Necula duce, la rându-i, lupta cu pandemia de corona virus sfătuid, învăţând, opinând de multe ori în cadrul ediţiilor speciale „Marius Tucă Show” , unde pare că se simte foarte bine.)
În rest, este fericit alături de familie, este mulţumit de liniştea căminului său din Sibiu, este bucuros că poate fi de folos oamenilor, cântă (bisericeşte), zâmbeşte, vieţuieşte. Şi poate din când în când, noaptea, mai ascultă şi muzică rock întru desfătarea altei părţi a fiinţei sale,pentru că, în fond, este om ca toţi oamenii, convins fiind că nimic din ce este omenesc nu este nelegiuit, sub blânda îngăduinţă a Domnului, căci stă scris : „Mă îndur de cine Mă îndur şi Mi-e milă de cine Mi-e milă!” Şi sub îndurarea Sa îşi duce mai departe menirea pământeană...
Astăzi, bunul, îndrumătorul, sfătuitorul preot împlineşte, cu voia Domnului, 50 de ani. Să-i dorim multă linişte sufletească, sănătate, bucurii lângă cei dragi, puterea de a fi mereu alături de oameni cu vorba şi cu fapta şi numai împliniri în tot ce face. La mulţi ani, părinte Necula!
