Dacă n-ar fi existat filmul, visele omenirii n-ar fi avut aripi. Evident că omenirea visa şi până pe la 1900, însă odată cu filmul “şi-a văzut visul cu ochii”, la început alb-negru apoi din ce în ce mai colorat, la început mai îngrădit (din cauza tehnicii precare), apoi din ce în ce mai “fără margini” (graţie efectelor speciale tot mai sofisticate).
După „Sosirea unui Tren în Gara La Ciotat” (1895) al Fraţilor Lumiere (se spune că spectatorii prezenţi în sală au fugit îngroziţi spre ieşire, având senzaţia că locomotiva intră direct în ei), la un secol şi ceva distanţă, cinematografia a evoluat cu o viteză, cum numai în filmele SF de astăzi se poate închipui.
Evident că, în acest răstimp, mii de oameni implicaţi în această industrie au inventat, au inovat şi au îmbunătăţit (de la sunet, imagine, efecte) fiecare „secvenţă” care compune realizarea unui film. Cinematografia românească a avut norocul de a găsi în directorul de imagine Florin Mihăilescu un profesionist desăvârşit, angajat total în meseria sa, autor a două invenţii în domeniul său, un operator (la începuturi) pe care şi l-ar fi dorit şi celebrele studiouri de la Hollywood.
Fără „ochiul avizat” al domniei sale, filme bine cotate precum „Un august în flăcări”, „Duhul aurului”, „Filip cel bun”, „Cursa”, „Mere roşii”, „Duios Anastasia trecea”, „Ediţie specială”, „Bietul Ioanide”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Secvenţe”, „Ochi de urs”, „Fructe de pădure”, „Iacob”, „Vulpe vânător”, „Orient Express”, etc., n-ar mai fi avut statutul de filme de referinţă ale cinematografiei româneşti.
S-a născut la 15 iulie 1943, în Bucureşti, şi-a absolvit Şcoala Tehnică de Cinematografie (Galvani-Tei) de doi ani, lucrând apoi ca tehnician la Serviciul de Cercetări Tehnice în Cinematografie al Centrului de Producţie Cinematografică Bucureşti (Buftea) (1963-1967).
După această experienţă practică de 4 ani, a considerat că e vremea să acumuleze şi cunoştinţe teoretice, astfel că s-a înscris la IATC, specializarea „Imagine de film şi televiziune”, pe care l-a absolvit în 1972 ca şef de promoţie.
Se specializează apoi în Franţa, SUA şi Marea Britanie, urmând studii de doctorat în domeniul „Cinematografie şi media” la UNATC, obţinând în anul 2002 titlul ştiinţific de doctor cu teza „Imagine şi simbol în creaţia lui Lucian Pintilie – De ce trag clopotele, Mitică?”.
Şi, cum după atâţia ani în care ai acumulat, vine vremea să şi împărtăşeşti din cunoşinţele dobândite, începând cu anul 1990 este profesor universitar la Facultatea de Film a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Catedra imagine de film şi televiziune, fiind apoi rector al UNATC între 1996-2000.
Pe lângă îndelungata activitate de operator şi director de imagine a fost şi regizor al documentarului „Trepte pentru teatrul de mâine” (1994) şi actor în filmele „Sosesc păsările călătoare” (1984) şi „Portret – Lucian Pintilie” (1991).
Astăzi, poate cel mai bun director de imagine pe care l-am avut vreodată şi profesor cu evidentă vocaţie împlineşte 77 de ani. Să-i urăm numai de bine, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, o liniştită toamnă a vieţii, fiindu-i recunoscători pentru tot ce a semnat ca imagine în cele mai bune filme româneşti. La mulţi ani, Florin Mihăilescu!
