Cineva spunea odată: „cu umorul nu e de glumit!”. Drept e că unul dintre cei mai mari caricaturişti ai noştri, Mihai Stănescu, n-a glumit niciodată cu umorul său. Desenele şi textele sale n-au avut niciodată un caracter pur distractiv, de goală şi tâmpă bună-dispoziţie, de hlizire fără noimă, ci întotdeauna au fost „cu miez”, ironice, cu ţintă bine definită, şfichiuitoare, multe lovind „la temelie” politica de stat de până în 89, ceea ce a făcut să fie mai mult interzis, decât publicat.
S-a născut la 23 iulie 1939, după cum scrie în buletin, însă, real, a venit pe lume pe 20 iulie, în comuna Boldeşti (lângă Mizil), într-o familie în care aproape toţi membri au fost primari sau au lucrat la primăria din localitate. A făcut liceul la Buzău, apoi, contrar sfatului mamei sale de a da la Medicină, a urmat la Iaşi al doilea liceu, cel de arte plastice, unde a fost înscris direct în anul II.
După absolvire, a venit în Bucureşti, unde a terminat Facultatea de Arte Plastice. După facultate a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară, şi de unde şi-a dat demisia după 6 ani. A revenit după un an şi-a mai stat şase. În 1978, a devenit liber-profesionist.
În 1982, în prezenţa lui Mircea Dinescu şi a două prietene, lansează primul său album „Mihai Stănescu”, însă, după patru zile, cartea este retrasă de la vânzare. Apucase să vândă patru mii de exemplare, iar din ultima mie, încărcată într-un camion care ducea cărţile spre subsolul Fondului Plastic, şoferul încă vindea exemplare pe drum!
Încearcă să publice cel de-al doilea album al său „Umor 50%”, dar, de data asta, albumul nici nu apucă să iasă din tipografie. Nu se lasă, insistă să i se publice un alt volum, dar mereu i se spune că nu e momentul. Aşa că, în iunie 1989, a conceput albumul „Acum nu e momentul”, pe care îl fotocopiază şi-l trimite în Franţa cu ajutorul ataşatului politic al ambasadei SUA. Lucrarea este tipărită în decembrie 1989, la editura Bernard Barrault, aceeaşi editură care îi publicase, în octombrie 1988, volumul „Rire en Roumanie”.
Albumul „Acum nu e momentul”, după revoluţie, este tipărit şi în ţară în 100.000 de exemplare, iar la lansarea sa la Dalles, în 12 februarie 1990, au fost de faţă 10.000 de oameni, care atât s-au înghesuit să cumpere, încât au spart geamurile Sălii Dalles. Acesta a fost punctul de vârf în ceea ce priveşte vânzarea produselor sale.
Cioran spunea „dictatura te fortifică, democraţia te moleşeşte”. Nu l-a moleşit democraţia, însă vremurile n-au mai fost la fel. În 1992, cu chiu cu vai, obţine de la primarul Bucureştiului, Crin Halaicu, aprobarea de a deschide un magazin lângă Sala Palatului, în încăperea mică a unui fost debit de tutun, magazin care a funcţionat până anul trecut. Aici a vândut căni, cărţi poştale, tricouri şi sacoşe de pânză imprimate cu desenele sale, dar şi albume de caricatură şi desene originale. Acum, nici el nu prea ştie ce o să mai facă!
Astăzi, însă, conform datei înscrise în buletin, faimosul caricaturist împlineşte 78 de ani. Să-i urăm numai de bine, multă sănătate, zile frumoase lângă cei dragi şi multă inspiraţie, deoarece încă mai este nevoie de peniţa ironică a domniei sale şi de umorul său fin, dar tăios. La mulţi ani, Mihai Stănescu!
