Astăzi este ziua ta - Lucian Pintilie

09 Noi 2016 | scris de Dănuț Deleanu
Astăzi este ziua ta - Lucian Pintilie

Ba mai mult, dacă acum patru decenii și jumătate filmul „Reconstituirea” (votat ca cel mai bun film românesc) punea pe jar conducerea comunistă din România și scandaliza prin finalul său, când o filmare cu caracter propagandistic se transforma în crimă („Vuicăăă, te doare, bă?” „Da, bă, mă doare! Mă doare-n cur...”), în schimb, America n-a avut niciodată „constipații” cinematografice.

De aceea, la sfârșitul lui februarie 2012, Musem of Modern Art din New York a găzduit prima retrospectivă integrală în Statele Unite a regizorului Lucian Pintilie, americanii având pentru prima oară ocazia de-a viziona cinematografia completă a celui care, alături de Liviu Ciulei, a schimbat încremenirea în proiect (comunist) a filmului românesc în cea de-a doua parte a anilor 60.

S-a născut la 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud, azi în Ucraina, și-a absolvit IATC-ul, punând în scenă, ca lucrare de diplomă, piesa „Amphitrion” de Plaut. Din 1958, începe să monteze pe diferite scene bucureștene, în special la Teatrul Bulandara, o serie de spectacole de excepție: „Copiii soarelui”, „Cezar și Cleopatra”, „Livada cu vișini”, „D’ale carnavalului”, cu acesta din urmă făcându-se cunoscut în mediile teatrale internaționale.

În 1964, debutează în cinematografie ca asistent de regie al lui Victor Iliu la Comoara din vadul vechi, urmând ca, în 1965, să regizeze primul său film Duminică la oara 6, film care obține premii la Festivalul de la Mamaia, Mar del Plata și Acapulco. Urmează apoi, în primăvara lui 1969, capodopera sa și a cinematografiei românești: Reconstituirea. S-a scris și s-a dezbătut enorm pe marginea acstui film, mai ales că a fost retras de pe ecrane la câteva săptămâni de la premieră.

În 1972, montează pe scena Teatrului Bulandra „Revizorul” de Gogol, piesă care, iarăși, este interzisă după numai trei spectacole. Atunci i se face propunerea de a lucra în străinătate. Astfel, în 1973, realizează pentru Televiziunea Iugoslavă Salonul nr. 6, film distins la Cannes, în 1978, cu Premiul Oficiului Catolic Internațional. Stabilit la Paris, între 1974 și 1990, Pintilie montează pe marile scene ale lumii o serie de spectacole excepționale de teatru și operă, care-i aduc o incredibilă faimă internațională.

Revine în țară la începutul anului 1980 pentru D’ale carnavalului, devenit mai apoi De ce trag clopotele, Mitică?, numai că filmul este sabotat și oprit încă înainte de a apărea pe marile ecrane. Este scos din Arhiva Națională de Filme, la sfârșitul anului 1990, și are un succes fulminant. Regizorul însuși revine în țară, după 1990, și devine directorul Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii.

Regizează apoi filmele Balanța (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1995), Terminus paradis (1998), bine primite de critică și public la festivalurile de la Cannes și Veneția. Urmează peliculele După-amiaza unui torționar (2001), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) și Tertium non datur (2006). A publicat volumele „Patru scenarii”, „Bric-a-brac”, „Pompa cu morfină”, „Capul de zimbru” și-a fost distins cu Premiul Gopo pentru întreaga operă (2007), singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România.

Astăzi, reputatul regizor împlinește 83 de ani, ani în care n-a fost niciodată strivit de utopia totalitară de dinainte de 1990 și nici „copleșit” de utopia libertății de după. Să-i urăm maestrului tot binele din lume, multă sănătate, zile liniștite, și poate, cine știe, încă un film făcut cu măiestria-i recunoscută. La mulți ani, Lucian Pintilie!

Alte stiri din Calendar

Ultima oră