Jurnalist din vechea generație (care-și avea propriul public cititor încă din anii 70), cu un condei care a făcut să-i fie numele mereu viu, proaspăt, în conștiința consumatorilor de presă, Horia Alexandrescu rămâne și azi același gazetar cu nerv în vârful peniței, același fin observator al societății mereu în mișcare și transformare, același analist echidistant, gata să depună mărturie pentru timpul în care trăiește, scrie și gândește.
De aproape cincizeci de ani ţine condeiul în mână în slujba presei româneşti, la început din postura de cronicar sportiv, mai apoi din cea de formator de opinie. A trecut prin două regimuri şi-a informat cetăţenii acestei ţări, cu conştiinţa împăcată că, indiferent de vremuri şi mentalităţi, a încercat să fie “oglinda obiectivă” a realităţii reflectată în scris. Aproape jumătate din activitatea sa gazetărească, pe lângă faptul de a se implica jurnalistic în treburile Cetăţii, a “şcolit” şi-a promovat zeci sau sute de tineri condeieri, care şi astăzi îi mulţumesc şi-i poartă un nedisimulat respect.
Dacă până în 1989, alți gazetari mai în vârstă, cu mai multă experiență, l-au ajutat (la debut) să priceapă tainele meseriei, l-au „șlefuit” ori l-au sprijinit în demersul său de a deveni un bun ziarist, iată că, după 1990, a fost rândul lui Horia Alexandrescu, din postura de director al mai multor cotidiene, să descopere și să adune tinere talente în jurul său, să le dirijeze, să le îndrume, să le „școlească” în această frumoasă, dar deloc ușoară, meserie.
Mulți dintre jurnaliștii cunoscuți astăzi, al căror nume a intrat demult în conștiința colectivă a nației, de la conducători de trusturi de presă, la redactori cu funcții de conducere în publicațiile la care activează și până la redactori care n-au părăsit de un sfert de veac presa (indiferent pe ce suport este făcută), au trecut pe la publicațiile conduse de Horia Alexandrescu. Mulți recunosc că l-au avut ca model, ca șef și ca mentor pe maestrul Horia!
S-a născut la 9 aprilie 1947, în București, și, oficial, este ziarist, director și fondator al unor gazete în peisajul media de după anul 1989, autor a 6 volume de publicistică, moderator al mai multor emisiuni de televiziune, președinte al Fundației Române pentru Jurnalism. Constituție atletică, bine clădit ca bărbat, adolescentul Horia dă examen de admitere la Institutul de Educație Fizică și Sport și intră fără mari probleme. După terminarea facultății, ca să exemplifice dictonul latin „Mens sana in corpore sano”, face și Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, convins că are talent și vocație pentru meseria de ziarist. Și nu s-a înșelat!
Cum terminase IEFS, a crezut că locul cel mai nimerit este la un ziar sportiv. Astfel, debutează în presă, în anul 1971, la ziarul Sportul, rămânând șase ani redactor la acestă publicație. În 1977 îl găsim la Scânteia Tineretului, iar, din 1989, scrie la rubrica sport a Tineretului Liber, fiind, pe rând, secretar general de redacție, apoi redactor-șef adjunct al acestei publicații. Dar adevărata personalitate, experiența și anvergura jurnalistului Horia Alexandrecu de abia acum încolo începe să dea roade și să se impună în peisajul media.
Spre sfârșitul anului 1990, alături de Adrian Sârbu și alți 5 jurnaliști a fondat Curierul Național, deținând funcția de director general. În 1993 părăsește publicația și pune bazele unui nou cotidian Cronica Română, pe care o conduce tot din postura de director general. Părăsește și acest ziar, în 2001, și înființează cotidianul Independent. Este des invitat la tv, la emisiuni pe teme politice, în talk-show-uri, ca analist, în 2004 realizând și moderând el însuși o emisiune la Televiziunea Română, „Cafeneaua politică”, emisiune premiată cu Premiul pentru jurnalism „Pamfil Șeicaru”.
Astăzi, ziaristul Horia Alexandrescu împlinește 71 de ani, din care aproape cinci decenii au fost petrecute pe „baricadele” presei românești. Să-i urăm multă sănătate, bucurii, tot binele din lume și-l așteptăm mereu și mereu cu noi materiale redacționale, cu noi emisiuni televizate și cu noi cărți publicate. La mulți ani, maestre!
