Actor de primă mână (sau, dacă vreţi, mare actor la Teatrul Mic), cu roluri spectaculoase în piese de mare anvergură, cum au fost „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, „Maestrul şi Margareta” ori „Yvona, principesa Burgundiei”, Dan Condurache, în cele peste patru decenii de teatru şi film, a fost în permanenţă în slujba meseriei alese (24h din 24h, după cum spune) ajungând să joace în peste 60 de filme, în teatru urcând pe scenă şi de 600 de ori cu aceeaşi piesă.
S-a născut la 26 iulie 1952, în Dorohoi, şi-a copilărit la Stânceşti, în casa bunicilor, jucându-se toată ziulica, aşa cum toţi copiii crescuţi la ţară ştiu a o face la acea vârstă. Nostalgic, încă îşi aminteşte admirativ de mulţi dintre profesorii minunaţi din timpul şcolii, nu uită cum a luat nota 2 la muzică (deoarece nu a ştiut câte opere a scris Beethoven) şi nici cum l-a pisat până în clasa a VIII-a doamna profesor Enescu cu gramatica limbii române.
După absolvirea liceului cu profil real din Dorohoi, a hotărât să plece la Bucureşti să dea examen la teatru, cu atât mai mult cu cât opţiunile îi erau limitate în a urma Politehnica sau Medicina. În 1975 absolvă IATC, la clasa profesorilor Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher, şi este angajat la Teatrul Mic din Capitală.
Pe scenă debutează cu spectacolele „Nu suntem îngeri” de Paul Ioachim – rolul Petre şi „Galileo Galilei” de Umberto Eco – rolul călugărului tânăr, şi, chiar dacă are mare succes cu zecile de roluri interpretate, nu ar sfătui pe nimeni (cu atât mai mult pe proprii copii) să se apuce de teatru.
„Actoria e un tărâm al căutărilor extrem de periculoase. Eu aş sfătui pe foarte puţină lume să îmbrăţişeze profesia mea. Percepţia că meseria asta e ca o sărbătoare, aşa, e greşită. Meseria asta ucide în multe feluri. Ucide când joci puţin, dar şi când joci mult, când nu joci deloc, dar şi când joci mediu, când joci prost.
Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia şi într-un final pe tine. Cred că meseria asta e ca o cursă de maşini pe teren accidentat. Munca unui actor e ca o cămaşă de forţă. După o premieră ratată te poţi îmbăta singur sau cu prietenii, dar este absolut necesar s-o iei de la capăt”, spunea actorul acum trei ani, tot de ziua sa.
Adevărul este că, din vanitate, orgoliu, pentru a proteja publicul sau din alte zeci de motive, nici un actor n-a vorbit cu atâta sinceritate despre efortul şi sacrificiu de sine pe care le reclamă această meserie. Dar...show must go on! La fel şi actorul. La fel şi viaţa...
Astăzi, maestrul împlineşte 65 de ani. Să-i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi şi, pentru că este absolut necesar s-o ia de la capăt, îi dorim alte multe roluri noi interpretate în binecunoscuta-i manieră şi cu binecunoscutul său talent. La mulţi ani, Dan Condurache!
