Un artist care nu mai are nevoie de nici o prezentare şi un compozilor ale cărui piese dăinuie prin strălucirea glasului său. Mihai Constantinescu îşi sărbătoreşte la 4 ianuarie ziua de naştere. La ceas aniversar îi spunem: “La mulţi ani!”.
S-a născut în Bucureşti, într-o zi în care ningea foarte tare, oraşul fiind înveşmântat în haine argintii.
“Din poveştile mamei mele am aflat că ea îşi dorea foarte mult să aibă tot o fată şi nu un băiat. Când a auzit aşa, un glas mai puţin de fetiţă, a fost foarte necăjită, iar doctorul care a moşit-o, culmea, îl chema tot Constantinescu, a încurajat-o şi i-a spus: «Să fii fericită că ai un băiat!». Iar lucrurile s-au inversat. Eu am devenit sufletul mamei mele. Sigur că mama a iubit-o şi pe sora mea în egală măsură, dar avea, aşa, o undă de afinitate spre băiat...”, şi-a amintit cu nostalgie interpretul.
Muzica a fost nelipsită din casa familei Constantinescu, în ciuda greutăţilor.
“Noi am fost nişte oameni care au avut o casă... Am fost daţi afară, am ajuns, undeva, într-o cameră şi într-un antreu, pe motiv că tatăl meu a fost ofiţer, a luptat în cele două războaie mondiale, şi la Mărăşeşti şi pe Frontul de Vest... Tata a fost un om deosebit. Înainte să fie scos la pensie, trebuia să fie avansat general, dar n-a mai apucat... El a cântat extraordinar. În ultima parte a vieţii a cântat în trei coruri de biserici şi la sinagogă. Cânta extraordinar de bine. Avea obiceiul să mă ia la Operă, să văd, să ascult şi, poate că, într-un fel, mi-a creat o anumită imagine vizavi de muzică, de ceea ce înseamnă muzica. Ştiu că eram elev prin clasa a IV-a, a V-a şi mi se spunea «Soprana». Având o ureche muzicală foarte bună, am fost remarcat şi cooptat în Corul de copii Radio”, a subliniat Mihai Constantinescu.
Pasiunea pentru muzică s-a conturat în adolescenţă, odată cu formaţia Mondial.
Pe când era elev în clasa a X-a visa însă... toboşar şi ţinea ritmul folosind, pe post de baterie, un scaun, în pauzele dintre cursuri.
Apoi s-a alăturat, cum spuneam, formaţiei Mondial, repetiţiile fiind susţinute în Clubul 303 din Politehnică.
Succesul artistului s-a produs şi individual, vocea şi şlagărele sale cucerind inimile iubitorilor de frumos, exprimat sensibil, prin cântece cu mesaj.
Şi, pentru că este început de an, să luăm aminte la îndemnul interpretului, fiecare dintre noi “să încerce să fie mai bun cu ceilalţi, să fie mai îngăduitor, să înţeleagă că, indiferent că suntem răi sau că nu suntem răi, viaţa oricum trece pe lângă noi... Nu numai să fim buni de Crăciun, să fim buni de Paşti sau să fim mai înţelepţi de Ziua Naţională. Să fim buni în permanenţă! Doar în acest fel rezolvăm mult mai multe lucruri. Ar fi bine ca de la fiecare să pornească, aş spune eu, câte ceva, care să însemne mai bine pentru noi toţi!”.
La mulţi ani, Mihai Constantinescu!
