Bătut în permanență, încă din cele mai vechi timpuri, de nenumărate ambarcațiuni, de bancarze feniciene, trirome grecești, galere romane, corăbii și caravele bizantine și genoveze, galioane venețiene, bolozaure turcești și șeice căzăcești și aflat la confluența unor mari interese politice, acest tărâm al Dobrogei s-a aflat într-o permanentă metamorfoză.
Porniți într-o călătorie de-a lungul itinerariilor istorico-arheologice dobrogene, ce se înșiră din abundență de la Albești și Callatis (actual Mangalia) până la Arrubium (Măcin) și Donogeția (Garvăn), ne oprim cu siguranță la cel mai mare (35 ha) și mai vechi sit arheologic grecesc: Histria.
Spre deosebire de Tomis (Constanța), Callatis sau Parthenopolis (Costineşti) ale căror vestigii au fost înghițite de edificiile noilor orașe, Histria nu are în jurul ei decât câmpul, marea și lacul Sinoe.
Aici, puternicile aluviuni ale Dunării au format de-a lungul anilor un sistem lagunar complex, închizând cetății accesul direct spre mare și totodată astupând vechiul port al Histriei, aflat odinioară în golful marin Halmyris.
Mergând mai departe pe malul lacului Golovița, nu ezitați să vizitați ruinele cetății geto-romane Argamum, astăzi la marginea comunei Jurilovca, pe promontoriul numit capul Dolojman.
Urcând pe malul lacului Razim, pe drumul ce duce către Babadag, nu ezitați să faceți puțin dreapta și, printre vii, să urcați la cetatea Enisala.
Construită de puterea imperială bizantină și de cea comercială genoveză în scop militar și de supraveghere a drumurilor de pe uscat, și mai ales de pe apă, cetatea a avut un rol militar, politic și administrativ, într-o perioadă în care gurile Cerneț și Dunavăț nu erau încă blocate, iar actualul lac Razim era încă un golf al Mării Negre.
Șerpuind apoi pe malul lagunei, ajungem la Agighiol, faimoasa necropolă tumulară getică din care provine un celebru tezaur de argint, actualmente aflat la Muzeul de Istorie din București.
De-a lungul brațului Sf. Gheorghe, vom trece succesiv, în drum spre Tulcea (Aegyssus), de cetățile Halmyris (Murighiol) și Salsovia (Mahmudia), unde prezența a două foste castre romane, a unui debarcader antic și a numeroase inscripții atestă un important sit al corăbierilor.
Trei dintre cele mai interesante și mai puțin cunoscute vestigii antice se află la Noviodunum (Isaccea), Arrubium (Măcin) și Dinogeția (Garvăn).
Prin poziționarea lor geografică și strategică, fiind așezate lângă unul dintre principalele vaduri de trecere ale Dunării, loc pe unde se pare că a trecut fluviul și regele perșilor, Darius în anul 514 î.H., anticele cetăți au fost prezente la toate evenimentele istorice prin care a trecut străvechea Dobroge.
Decăderea și distrugerea treptată a acestor centre înfloritoare începe în sec. VI, o dată cu atacurile sciților ce au urmat retragerii armatelor persane ale lui Darius. La începutul sec. VII, din cauza atacurilor avare și slave viața se stinge treptat în acest colț îndepărtat al unui imperiu roman aflat deja în declin.
