Aşezată la pintenul muntelui, comuna Runcu, judeţul Dâmboviţa, se întinde voiniceşte pe cuprinderea a şase sate, însumând aproape 80 kmp de-a lungul Ialomicioarei apusene. Pe aici şi-a făcut cândva veacul Radu lui Anghel, vestitul haiduc din melodia populară „Radu mamii, Radule!”, cântată de la fel de celebra Ioana Radu.
Asupra numelui satului, din bătrâni se păstrează legenda venirii unui cioban ardelean, Runceanu, care s-a aşezat pe Valea Ialomicioarei, având pentru turmele sale tot ce-i trebuia: păşune, apă, ieşire pentru iernat la baltă. De la Runceanu se zice că s-ar trage numele satului Runcu.
Este foarte adevărat că printre primii locuitori ai urbei se întâlneau „ciobani de peste hotare”,care, din cauza condiţiilor vitrege, au migrat în aceste locuri ospitaliere. Ei s-au aşezat pe lacurile „curăţate”, pe runcuri, „cei de pe runc”, şi de aici ar deriva denumirea de Runcu.
De altfel, comuna este trecuttă în rândul localităţilor de munte, cu dealuri mari, învecinate la nord cu munţii ce aparţin Bucegilor: Culmea Leaotei. Aici sunt munţi cu nume dacice: Orlea, Leaota; se păstrează denumirea de român-românesc; de drum domnesc: Marginea Domnească sau Plaiul Domnesc; de om frumos: Frumuşelul.
În acelaşi timp n-au fost schimbate nici denumirile populare precum: Ştubeiul şi Curul pământului (unul luându-şi numele de la un izvor cu apă de băut, iar al doilea de la o formaţiune geologică asemănătoare cu un dos omenesc) sau Cufuritul (denumirea având-o de la anumite plante care se pasc şi provoacă dezinteria la animale)
Cine ajunge aici şi se cazează la oamenii din sat, pe lângă traseele spre Leaota-Vârful Omu sau spre culmile din împrejurimi, poate asista la manifestări populare cu descendenţă dacică. Aşa am numi sărbătorirea în fiecare toamnă a „Răvăşitului oilor”, obicei păstrat de când lumea pe aceste meleaguri. Organizatorii au ales ca loc de manifestare platoul din nordul comunei, la intersecţia Runcu-Leaota-drumul sătesc, ce duce către satul Brebu.
Aici, formaţii artistice din localitate şi din judeţ se întrec pe scena special amenajată, în frumoase costume populare, interpretând cântece şi dansuri populare. Nu sunt absenţi nici crescătorii de animale, cu turmele de oi, care au coborât de la munte şi le „răvăşesc” (împart).
Şi toate femeile, fetele şi bărbaţii din satele Runcului poartă superbe costume tradiţionale, confecţionate în casă, sugerând originea noastră dacică. Iar cine le va trece pragul casei va avea parte de multă voie bună, de mese îmbelşugate, cu alimente din gospodăria proprie (brânză, caş, urdă, carne, ouă, verdeţuri etc.), cât şi de vestita ţuică de Runcu.
