Stâncile înalte ale Vârfului Leaota marchează locul unde doar vulturii îşi fac cuib. Cu toate astea, împătimiţii munţilor ajung acolo unde numai păsările cerului îndrăznesc a zbura. (Urmare din reportajul din data de 6 august 2019)
După ce am înnoptat la cabana Leaota, cea de-a doua etapă a traseului nostru are un parcurs ceva mai lung, 9-10 ore, fapt ce ne obligă să pornim la drum cât mai devreme. Ne vom îndrepta din nou spre nord, făcând cale întoarsă până în apropierea Vârfului Rătei, la capătul drumului de exploatare.
De aici ne îndreptăm către nord-est, pe poteca marcată cu bandă albastră până într-o şa situată sub Vârful Leaota. Nu vom rata ocazia şi vom părăsi poteca marcată, avântându-ne într-un urcuş susţinut pentru a atinge cea mai înaltă cotă din masiv, Vârful Leaota (2133 m). Mai apoi vom coborî spre nord-vest şi apoi spre nord-est, până în şaua Mitarca.
Ocolim prin est Munţii Jigoreanu şi prin vest Secările, până în Curmătura Fiarelor, unde se intersectează trei trasee marcate: cel pe care am venit dinspre sud, marcat cu bandă albastră; altul se îndreaptă spre vest spre cantonul Andolia şi mai departe spre Dragoslavele; cel de-al treilea se duce spre nord-vest, la Podul Dâmboviţei.
Noi ne vom îndrepta spre est, urmând poteca marcată cu bandă roşie, bine conturată de-a lungul Muntelui Piatra Albă, ocolind prin dreapta Vârful Duda Mare, pe curba de nivel.
Poteaca îndelug bătătorită de bocancii altor montaniarzi ne va conduce în Şaua Bucşa, la 1780 m, loc în care se dezveleşte privirii abruptul vestic al Bucegilor.
De aici, poteca se îndreaptă din nou spre nord, până în Şaua Strunga, după care vom coborî spre est până la cabana Padina, urmărind acelaşi marcaj bandă albastră. Ambele etape ale escapadei noastre nu sunt recomandate iarna.
Însă amintirile acestei excursii ne vor ţine „de cald” şi ne vor tempera dorul de ducă, la vremea când omătul va fi cât casa, iar vântul va şuiera la ferestre aidoma crivăţului ce va spulbera acolo, sus, unde se avâtă vulturii, zăpezile iernii ce va să vină.
