Ca Alcor şi Mona, stelele gemene din piesa lui Mihail Sebastian, Băile Felix şi 1 Mai dau strălucire şi înnobilează judeţul Bihor. Ce-i drept, Bihorul, chiar şi fără cele două staţiuni, tot n-ar fi fost sărac din punct de vedere turistic, însă ar fi rămas ca anticul Polyfem, cel cu un singur ochi, după ce Ulysse i-a luat vederea: orb.
Pe când aşa, la 8 km de Oradea, pe şoseaua ce duce spre Deva, la porţile albastre ale oraşului, strălucesc viu în soare doi „irişi” de nepreţuit: Felix şi 1 Mai.
Când vii dinspre Oradea, chiar dacă în faţă te ademenesc, cu luciri de Fata-Morgana, hotelurile staţiunii Băile Felix, nu ţii drumul drept, ci faci uşor stânga. După câteva sute de metri încep Băile 1 Mai.
Raportată la Băile Felix, aceasta este un fel de Venus ori Saturn pentru restul Litoralului. Adică staţiunea este mai liniştită, mai molcomă, nu are energia explozivă a celeilalte şi nici somptuozitatea ei. Este mai mică, dar poate mai cochetă, dacă avem în vedere puzderia de vile-pensiuni, care-i dau consistenţa. Şi sunt zeci sau sute de puncte de cazare acum.
Până în 1990, aici era un câmp imens, câteva case şi doar un singur hotel „Ceres” (ajuns în ruină acum). Chiar şi în momentul de faţă, mai ales în zonele marginale, pământul încă mai este lăsat pârloagă: sau pentru a fi vândut pe bani buni, sau poate e bun pentru fâneţuri.
Până acum vreo 15 ani pe aici trecea o linie de cale ferată, cu haltă de oprire “Halta Rotău”, care făcea legătura între Oradea şi Salonta. Au mai rămas liniile ruginite de cale ferată pe care se aşează ciorile, între două raiduri date pe pământurile cultivate, nescoase la licitaţie.
Punctele de distracţie sunt asigurate de câteva restaurante cu terase şi grădini de vară, în care seara cântă formaţii de muzică uşoară sau populară. În centrul staţiunii există un mic părculeţ, de pe băncile căruia poţi asculta muzica de la terasele învecinate.
Staţiunea nu este la fel de aglomerată ca Felixul, semn că cei care vin aici o fac în primul rând pentru îngrijire medicală. Sunt mai multe izvoare cu ape oligometrice, bicarbonate, uşor clorurate şi sulfate, de concentraţii deosebite. Temperatura variază de la 27,5 grade Celsius la 42 grade Celsius (izvorul principal este şi artezian).
Apele minerale din staţiune, izvorând din malurile pârâului Peţa, se adună în lacul termal care are un canal deversor în Peţa. Pe fundul lacului şi al pârâului se depune şi se formează nomol sapropelic, folosit în tratament. Indicaţiile terapeutice sunt aceleaşi ca la Băile Felix.
În ambele staţiuni se află băi calde cu apă minerală, pentru aplicaţii cu nămol (la Băile Felix nămolul este adus de la Băile 1 Mai), instalaţii pentru fizio şi hidroterapie, ştranduri pentru aerohelioterapie. Aici funcţionează permanent un sanatoriu pentru copiii cu sechele de poliomielită.
Într-un părculeţ străjuit de arbori înalţi, prea puţin vizitat de localnici sau turişti, deşi este foarte la îndemână, poate fi vizitată o interesantă rezervaţie naturală.
În apa lacurilor formate din câteava izvoare termale şi în special în lacul „Ochiul Mare”, având o suprafaţă de 600 mp, cu o temperatură în tot timpul anului de 30-31 gradee Celsius, trăieşte nufărul de tip subtropical: Nymphaea lotus var. thermalis, căruia i se mai spune şi “floarea de lotus”. Este unica localitate din Europa unde această plantă creşte în mod spontan.
Cu privire la originea acestui nufăr s-au emis diferite păreri. Unii specialişti consideră că ar fi fost adusă aici din Nil de către păsări migratoare.
Există însă argumente ştiinţifice care pledează pentru ipoteza că nufărul de la Băile 1 Mai este un relict terţiar, care a putut traversa elementele duşmănoase şi repetate ritmic ale cuaternalului , sub protecţia apelor minerale de aici.
Dintre melcii lacului, curios este micul melcişor „Melanopsis pareyessii”, ultimul din această serie filogenetică, care trăieşte şi azi ca relict împreună cu nufărul. În lac trăieşte şi un peşte endemic, roşioara de apă caldă “Scardinius Racovitzai”, supranumit şi “roşioara lui Racoviţă”, adaptat la ape calde.
