William este incapabil să își amintească lucruri petrecute cu mai bine de o oră și jumătate în urmă. Cu excepția decesului tatălui său. Ce i s-a întmplat acestuia, acum 10 ani?
Acest soldat britanic, tatăl a doi copii, care părea a fi în stare perfectă de sănătate, și-a pierdut memoria la 14 martie 2005, după o vizită banală la dentist, pentru o devitalizare detară (scoaterea unui nerv).
Creierul său este intact, niciunul dintre multiplele teste efectuate asupra luni nu a reușit să arate vreo leziune.
Totuși, William este incapabil să își amintească ceva timp de 90 de minute. Dacă nu i se reamintesc detaliile despre viața sa, îți imaginează că fiii lui au tot vârstele de 8 și 11 ani, și nu sunt cu 10 ani mai mari, așa cum sunt în realitate. E ca și cum cerneala cu care s-au scris amintirile sale a refuzat să se imprime pe creierul său.
Singura informație pe care britanicul și-a întipărit-o perfect în minte în ultimul deceniu este moartea tatălui său, chiar dacă în memoria sa nu au fost înmagazinate detalii despre circumstanțele exacte ale acesteia.
Acest caz enigmatic, care amintește de scenariul filmului ”Memento”, pune sub semnul întrebării maniera în care este abordat creierul de către oamenii de știință, scrie slate.fr.
În cazul lui William, medicii au presupus mai întâi că a fost vorba despre o hemoragie, dar nu au găsit nimic în acest sens.
Nicio parte a creierului său nu a fost atinsă, spre deosebire de cazul lui Henry Gustav Molaison, un pacient devenit amnezic, ca urmare a unei operații chirurgicale suferite în 1953, care este unul dintre cazurile de referință în materie de pierdere a memoriei.
În plus, William nu a suferit nicio traumă.
Gerald Burgess, psihologul care se ocupă de cazul lui și care a publicat recent un articol științific despre el în revista PubMed, suspectează o altă cauză: procesul de fabricare a proteinelor de către sinapse, care permite consolidarea amintirilor în timp. Dar pentru moment nu are o confirmare.
În așteptarea unei confirmări, cazul lui William dă apă la moară adepților teoriei lui Bergson, expusă în ”Materie și memorie” (1896), potrivit căreia amintirile nu sunt stocate nicăieri.
Gerald Burgess speră ca mediatizarea cazului său să permită apariția unor noi teorii. Alte cinci exemple de pierdere a memoriei fără leziuni cervicale au fost înregistrate de literatura medicală. (M.C)
