Până alaltăieri poreclit ba„ Mucușor Dan”, ba „Plicușor Ban”, locatarul actual al Palatului din Deal e lăudat bălos de cei care nu dădeau o ceapă degerată pe el deunăzi... I se descoperă brusc merite și virtuți nebănuite mai adineauri, într-un cor indigest de omagii, în tradiția locului damnat pe veci... Contestatarii săi vocali și neînduplecați au amuțit suspect și așteaptă cu valiza la ușă ordinul de încorporare preventivă ca în vremea Băsescului Vodă... În schimb, tovarășii de luptă politică tropăie de nerăbdare și adulmecă deja recompensele cu multe zerouri, fiindcă „frate-frate, dar brânza e pe bani”... Oho, și ce sume amețitoare se profilează la orizontul nicusorosian ! Ca-ntotdeauna, plebea, din ce în ce mai jupuită, asistă neputincioasă la declarațiile obscene ale guvernanților, treziți ca la comandă din reveria electorală, când promiteau „marea și sarea”, pentru ca acum să ne anunțe grav că situația e „groasă și prezintă umflături”... După de jupânul etern al Băncii Naționale s-a jucat de-a hocus-pocus-isărescus cu valutele străine cât să-i sperie pe idioții cu diplome, iar tranzacțiile bursiere au fost gripate premeditat din același motiv, România se târăște spre nicăieri, în vacarmul stupidelor sloganuri proeuropene... Dincolo, în strânsura suveranistă, una fără niciun proiect real de guvernare, degringolada e în toi... Milionul și jumătate de euroi cheltuiți de-a proasta în SUA, precum și iminentul memoriu căznit de duduia Alexandrescu către Casa Albă aruncă în derizoriu o mișcare clădită tot pe minciună și emoție... „Petrache Lupu”, întors special de la Viena ca să ne îndruge hipnotic verzi și uscate, s-a evaporat din peisaj, gonit de căprarii „statului de drept” luat în captivitate de gașca „oamenilor de bine”... Iar succesorul călinului-file-de-poveste, puberul George Simion, își continuă traiul pe spinarea babachii, adică a contribuabilului român, fiindcă altă ocupație n-are, șarlatanul... Dumnezeule Mare, cum să ajungă un „mațe-fripte, coate-goale” la un pas de cea mai înaltă dregătorie în stat, cum? Și neînțărcat definitiv (că la 38 de ani ești încă un imberb !), și cu o carte de muncă de-o goliciune dubioasă, deoarece activitatea în galerie nu-i totuși, o profesie ! A, pe Dâmbovița orice e posibil, uitasem... Timpurile funeste ne-au stricat mințile, și ceasul pierzaniei sună funebru: TikTok, TikTok...
Dezgustător tablou postelectoral, la început de vară, căci, vorba nemuritorului Cicero, „nu există ceva mai imoral decât purtarea acelora care caută să apară oameni de treabă tocmai atunci când sunt mai necinstiți”...
*
Din cartea lui Sorin Cristescu, Ultimele 67 de zile din domnia Regelui Carol I al României - telegrame, aflăm ceea ce știam din timpuri străvechi. De pildă, în august 1914, doi înalți diplomați austro-ungari puneau la cale mituirea unor politicieni români, între care și T.I., vulnerabilizat financiar după ce pierduse grămezi de piștari speculând la bursă, așa încât „se pare că ar putea fi cumpărat cu o sumă mai mare; cred însă că ar fi nevoie de cel puțin o sută de mii de franci...”.
Răspunsul sosește prompt: „Sunt cu totul de acord cu propunerea. Va trebui însă acţionat cu cea mai mare precauţie. Mi-ar place să cred că şi colegul dvs... german va contribui la această operaţiune cu jumătate din sumă”.
Celălalt îl completează: „Guvernul german a precizat că la Berlin sunt dispuși să ofere jumătate din suma respectivă”...
Dialogul se încheie cu un mesaj transmis chiar din capitala Germaniei: „Prin comercianții germani, guvernul german a inițiat o contra-acţiune, care deja a dat roade, aceea de a-i câștiga cu bani pe politicienii români, deoarece mai mulți dintre aceştia au declarat, în mod confidenţial, că vor să fie mai curând de partea noastră decât a ruşilor, dacă şi noi am plăti la fel de bine”.
Din păcate, nu voi apuca desecretizarea și a corespondenței care-i vizează pe politicienii noștri postdecembriști, plătiți „la fel de bine”, bănuiesc, ca și predecesorii lor dedați ciubucului, trădării și vânzării gliei natale... Ce mai tura-vura, rămânem de-a pururea cum ne-a diagnosticat Octavian Goga în 1916: „O țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei... Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală”. Alo, chemați ambulanța, vă rog!
