Stepanakert, orașul situat într-o vale pe versanții estici ai lanțului muntos Karabakh, a fost capitala Republicii Artsakh (Nagorno-Karabah) înainte de ofensiva azeră din 2023.
Regiunea Nagorno-Karabah a avut o istorie tragică. Populată predominant de armeni, a fost revendicată, după căderea Imperiului Rus din 1918, atât de Republica Democrată Azerbaidjan, cât și de Republică Armenia (prospăte țări independente), conducând la un scurt război în 1920. După ce Uniunea Sovietică a ocupat și integrat cele două state independente s-a creat în 1923 Regiunea Autonomă Nagorno-Karabah (NKAO) în cadrul RSS Azerbaidjanului. Autoritățile sovietice azere au făcut presiuni asupra armenilor pentru ca aceștia să părăsească regiunea, au impus măsuri discriminatorii pentru a suprima cultura și identitatea armenească în Nagorno-Karabah, i-au încurajat pe azeri să se stabilească în această zona dar, cu toate acestea, armenii au rămas populația majoritară. La sfârșitul anilor 1980, a reapărut disputa între Armenia și Azerbaidjan cu privire la aceasta regiune. În 1991, un referendum organizat în Regiunea Autonomă Nagorno-Karabah și provincia vecină Shahumyan a dus la declararea independenței. Azerbaidjanul nu a recunoscut rezultatele și a declanșat în 1992 Primul Război Nagorno-Karabah. Războiul a fost câștigat de Artsakh cu sprijinul Armeniei. Un acord de încetare a focului a fost semnat în 1994, acord care îngheța conflictul și care a lăsat teritoriul populat predominant de armeni independent de facto, cu un guvern autoproclamat.
În 2020, în al doilea război Nagorno-Karabah, Azerbaidjanul a obținut victoria și a ocupat o parte semnificativă din teritoriul revendicat al Artsakh. Coridorul Lachin, care leagă Artsakh de Armenia, a fost blocat în decembrie 2022, iar în septembrie 2023, Azerbaidjan a lansat o altă ofensivă militară, obligând Guvernul din Artsakh să inițieze discuții și să dezarmeze luptătorii armeni. La 28 septembrie 2023, președintele Artsakh a semnat un decret de dizolvare a tuturor instituțiilor republicii, punând capăt existenței acesteia. Până la 1 octombrie 2023, aproape întreaga populație a regiunii a fugit în Armenia.
Stepanakert a fost inițial o așezare armeană numită Vararakn. În perioada sovietică, în 1923, orașul a fost redenumit Stepanakert („orașul lui Stepan”), după revoluționarul bolșevic armean Stepan Shahumian. A devenit capitala Regiunii Autonome Nagorno-Karabah, un centru de activitate economică și industrială.
În timpul Republicii Artsakh (1991-2023), orașul a fost un centru regional de educație și cultură, exista o Universitatea Artsakh, școli muzicale și un palat al culturii. Economia era bazată pe industria serviciilor și avea întreprinderi variate, cele mai importante fiind procesarea alimentelor, vinificația și țesutul mătăsii. În 2021, populația din Stepanakert era de 75.000 locuitori.
La 29 septembrie 2023, armata azeră a preluat controlul orașului pustiu, deoarece aproape întreaga populație armeană s-a refugiat în Armenia. O echipă Al Jazeera a transmis din oraș în acea zi, arătând străzi pustii, case parasite, reporterul exclamând „Un oraș fantomă fără suflet”.
Deși Ilham Aliyev a promis că v-a respecta drepturile populației armene rămase, oficialii azeri au redenumit Enver Pașa (unul dintre principalii autori ai genocidului armean) una dintre străzile din Stepanakert.
Poemul cinematografic a lui Varujan Vosganian, Stepanakert – 30 septembrie 2023, regizat de Armine Vosganian, muzica Komitas și Mihaela Vosganian este despre tragedia poporului armean din Karabakh. Urmariți-l. Durează doar trei minute.
Autor: Vasile Astarastoae
