În cadrul unui interviu pentru RFI, dr. Borcean spune: În acel timp, în anii 1990, de când datează faptele, experimentele despre care este acuzat domnul profesor Burnei, în România nu se lucra cu acrilat. După știința mea, abia din anii 1998-2000, a început să se lucreze la Foișorul de Foc la București, centru universitar de referință.
În legătură cu materialele care erau folosite, în medicină, înainte de introducerea acrilatului, dr. Borcean a precizat:
Fără el. Substituenții de os de natură sintetică, aceste cimenturi, sunt elemente folosite de ortopezi în ultimii 25 -30 de ani în lume, pentru a susbstitui o porțiune de os care lasă o scurtare sau un defect de os ce nu poate fi altfel umplut. În cazul de față era vorba despre alungirea unui membru inferior și despre distanțarea unui element osos față de alt element osos pentru a alungi membrul inferior care era scurtat prin displazia luxantă. În niciun caz ideea de a folosi un astfel de spacer osos , așa cum a folosit atunci domnul profesor Burnei nu este prohibită. La timpul acela, doctorul Burnei a fost un pionier în medicină. Nu faptul că a pus acel distanțier dintr-un material sintetic sau ciment acrilic a creat prejudiciu pacientei, ci însăși boala. Acest discurs despre o medicină experimentală pe om este fals raportat la acel timp. Atunci așa progresa medicina, așa se se făceau acele lucruri.
În privința informațiilor potrivit cărora în frigider ar fi fost găsite oase, președintele Colegiului Medicilor din România a declarat:
Eu nu am știință să existe așa ceva. Îi las pe cei care fac această acuzație să spună pentru ce s-au ținut acele oase. Sunt doar afirmații într-un dosar. Eu nu am cunoștință efectivă despre aceste lucruri (...).
Se țin țesuturi, bucăți de os. Se păstrează la rece pentru a fi transplantate. Este la fel cum se ține și pielea. Dar nu ține de mine să judec, într-o discuție telefonică, condițiile în care au fost ținute acele oase. Nu știu exact ce s-a întâmplat acolo. Lucrurile par de nemaivăzut, de nemaiauzit. Așa par când sunt declarate în acest fel și preluate de ziare, de televiziuni și spune din gură în gură. Nu este chiar așa. Există practici care spun că în anumite condiții, organe și țesuturi mai puțin specializate se țin la frigider și se transplantează. Și cu corneea se face același lucru. Nu vorbim despre creier, inimă, ci despre astfel de țesuturi osoase.
Dr. Borcean, președintele Colegiului Medicilor din România, și-a exprimat opinia și privitor la protezele și dispozitivele medicale, prof. dr. Gheorghe Burnei fiind acuzat că ar fi folosit unele realizate artizanal. Iată opinia președintelui Colegiului Medicilor din România:
Vă dau un exemplu. Dumneavoastră vă puteți imagina că în urmă cu 30-40 de ani în România nu existau proteze de șold. Cineva, la Târgu Mureș s-a dus cu un model la un inginer care a putut să îi toarne dintr-un oțel inert proteze de șold. Le-a făcut la un atelier electro-mecanic și de turnătorie metalică. Primele proteze de șold făcute acolo au fost implantate. Nu erau altele. Acest lucru a fost o inovație în România. A salvat vieți, a pus oameni pe picioare, a pus proteze monopolare de șold făcute atunci. Același lucru se întâmplă în restul procedurilor. Dacă domnul doctor Burnei a fost inventiv, în condițiile în care nu existau acele device-uri de implantat este lăudabil pentru că s-a gândit să producă acele device-uri într-un atelier oarecare dintr-un anume material. Acest lucru face un medic pionier, un medic care gândește și care dorește să rezolve cu orice preț acel pacient. Altfel acesta nu beneficiază de ceva pentru că nu este inventat un dispozitiv pentru orice dimensiune, pentru orice curbură. A făcut acel lucru pentru a face un bine acelui om. Nimeni nu a făcut încă dovada că acel imnplant, produs sui generis, pentru acel pacient, pentru acea patologie a prejudiciat în vreun fel acel pacient. Modul în care aceste obiecte s-au folosit, în afara indicațiilor, este o chestuie pe care doctorul și-o asumă și va răspunde pentru ea. Dar nu este a priori vinovat pentru că a făcut acest lucru.
Vezi aici interviul integral acordat RFI de președintele Colegiului Medicilor din România.
