Poveștile din Vamă se țes în câteva zile și nu se mai uită, oricât timp ar trece peste ele. Sunt povești cu mare, povești cu soare, povești cu festivaluri. De 15 ani Festivalul Folk You! Florian Pittiș creează povești, fiind el însuși o continuă poveste.
O poveste cu oameni frumoși și chitările lor, cu scene luminate și munți de boxe, cu public mununat care, neîngrădit, acolo își găsește sau regăsește identitatea. povești…
În preambulul Festivalului, pe miscareaderezistenta.ro scria: ”De 15 ani ținem un festival fără bilete, dar cu inimă. Fără bani de la autorități, dar cu apusuri pe malul mării. Nu avem nici șapte scene, nici activități de branduri, dar nici muzică de laptop. Doar oameni, chitări și valuri. suntem de 15 ani Folk You! Florian Pittiș, ce rămâne, indiferent de vremuri și mode, Mișcarea de Rezistență. Tot în Vama Veche, dar anul ăsta, în weekendul 6-7-8 septembrie, vineri, sâmbătă și duminică. Sunt tânăr, doamnă, bună seara!”
Oameni buni nici nu știți câtă nevoie avem de aceste festivaluri de muzică și poezie, de cultură, în general, poate cel mai important liant care ne ține laolaltă ca popor și ne dă identitate ca neam.
Fără cultură, popoarele ies pe ușa din dos a istoriei. Dispar. Așa au dispărut etruscii sau hitiții, de exemplu, tocmai pentru că nu s-au ridicat la cultură. Nu te joci cu focul! De aceea, oameni mari, puternici și influenți investiți în cultură, pe lângă oricare altă activitate în care ați investit capital material și uman.
Fiți, dacă nu adevărați Mecena, măcar la nivelul lui Titu Maiorescu, cel care a deschis calea spre cultură în alte vremuri, cu alte mentațități și alți oameni. Fiți cei chemați să dea mărturie, atunci când va veni vremea, la Judecata dee Apoi a culturii românești. Acest lucru îl reclamă, sub jurământ, toți cei aproape 10.000 de tineri care au împânzit, aseară, în prima zi a Festivalului, plaja din Vama Veche.
Ora 19. În ultimul oftat al verii, sub soarele blând al unui superb apus de început de septembrie, grupuri de tineri își ocupaseră, cu o oră în urmă, locurile pe nisip în fața scenei unde urma să înceapă prima seară a Festivalului Folk You!Florian Pittiș. Așteptau liniștiți, lângă marea veșnic foșnitoare, cu valuri înspumate, primele acorduri. Din boxe, spintecând văzduhul, dând glas pescărușilor speriați, se aude vocea lui Dinu Olărașu cântând ”Dicolo de orice vamă, dincolo de da sau nu”. Cei prezenți tresar, aplaudă și fedonează. Gata, a început cea de-a XIV-a ediție a festivalului…Prima care urcă în scenă este Maria Gheorghiu, amintind tuturor că, de 15 ani, ne salutăm aici, în Vamă, cu ”Bună seara, Folk You!„ Începe cu piese ce se regăsesc pe albumul ”Lavandă” și își încheie recitalui cu un cântec răscolitor despre Regina Maria - ”Inima de la Balcic” Alături, marea își aduce val cu val toate dorurile la țărm. Deasupra, un sfert de lună albă veghează întinderile mișcătoare ale apelor. Și-n pragul înserării ai revelația: Marea Neagră are ochi albaștri!
Ora 19.45 Băieții (și fata de la tobe)de la Folk Frate! sunt, ca de fiecare dată, veseli, dinamici și comunicativi. Cu o muzică de bună calitate, plăcută, cu refrene ușor de ținut minte, cei de la Folk Frate! se bucură o dată cu spectatorii de soarele de afară, cântă și dansează, antrenându-se unii pe alții - artiști și spectatori - deopotrivă. Cântă despre ”Alejandra”, trec apoi la ”Mahjong” și la refrenul ”doar în ochii ei încape cerul”, spre satisfacția publicului, mai ales cel feminin (fanii lui Johnny, simpaticul solist vocal), care aplaudă, aclamă și se unduiește în ritmurile piesei.
Ora 20.20 intră în scenă un om și o chitară (plus un clăpar): Cristian Buică, vrenit din Reșița să ne încânte cu un folk de bună calitate. are o voce viguroasă, dar melodioasă (de bănățean adevărat), cu atitudine și inflexiuni a la Cenaclul Flacăra. Urmează trupa Spam, cu melodii puse pe versuri rafinate, câteodată ironice, câteodată vesele sau triste, oferind publicului mici bijuterii muzicale.
Ora 21.30 Cu binecunoscuta pălărie cu boruri largi, cu chitara în mână, Nicu Alifantis, de aproape jumătate de veac dedicat secenei și publicului, ține un concert de zile mari. Venit singur (fără trupa Zan), alege să cânte un repertoriu compus numai din vechi și cunoscute șlagăre, care se pretează perfect la simbioza om-chitară. Începe cu piesa ”Ce bine că ești”, trece la ”Emoții de toamnă” și ”Ce frumoasă despărțire”, încheind, după o oră de magie sonoră, cu piesa ”Piața Romană nr. 9”
Ora 22.20 Urmează Dinu Olărașu însoțit de chitaristul Titus Constantin. Vocea clară și melodioasă a lui Dinu se aude până hăt!, departe, dincolo de Stuf, spre Bibi. Cântă despre Vamă, despre ploaie, despre orele la care ar vrea să fie sunat, amintind că ”n-ai nevoie de foarte multe, ca să fii fericit”. Este chemat la bis și dă sfaturi celor prezenți cu versurile piesei ”Ține-te departe de București”.
Ora 23.15 Urcă pe scenă Mircea Rusu, Vlady Cnejevic și Teo Boar. În ovațiile publicului, cei trei încep în forță cu atât de cunoscuta melodie ”Vântul bate, apa trece, pietrele rămân”. Urmează o piesă mai lentă, la care sunt solicitagte lanternele de la telefoane și, iarăși, cunoscutul șlagăr ”Pomul copt și omul bun”. Ca surpriză este adus actorul Dorin Andone, care, imitându-l la perfecție pe Moțu Pittiș, recită poezia lui Mircea Dinescu ”Sunt tânăr, doamnă!”, cântând, apoi, câteva dintre piesele marelui și îndrăgtului dispărut.
Ora 0.45 Concertul trupei Taxi este demențial. Cu mare poftă de cântat, Dan Teodorescu (alături de cele două fete de la vocea a doua, care la un moment dat au și piese personale) electrizează publicul. Aproape 10.000 de oameni aplaudă, strigă și dansează pe ritmul melodiilor. Dan începe cu piesa ”Nu știi pe ce lume ești”, un pamflet cu versuri haioase. Anunță, apoi, în gura mare, că numai ”Criogenia salvează România”, trece la ”Am închis marea în ochi”, șoptește (muzical) două cuvinte: te iubesc și declară că ”Mi-e dor și doare”. După aproape două ore de cântat și două bisuri, ultimile acorduri se sting, topindu-se în boxe.
Ceasul arată 2 noaptea (sau 2 dimineața). Plaja se golește încet, oamenii risipindu-se fericiți care-încotro, cu gândul că în seara asta va fi mai frumos, iar ei mult mai numeroși. Luceafărul de dimineață începe să mijească. Luna mai clară, briza molcomă și valurile domoale reînsuflețesc, parcă, tânguitul vers eminescian: ”să treacă lin, prin vânt, Atotștiutoarea…” Bun găsit, Vama Veche!
