După sfântul şi marele post, creştin ortodocşii se pregătesc pentru măritul praznic al Învierii Domnului Iisus Hristos. „Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămână evlavia. Mai bine spus, s-a dus postul cel trupesc dar n-a trecut cel duhovnicesc. (...) Să prăznuim deci acest mare şi luminat praznic al Învierii Domnului, să-l prăznuim luminat şi în acelaşi timp cu sfinţenie. Domnul a Înviat şi, împreună cu Sine, a înviat şi lumea; El a Înviat, sfărâmând legăturile morţii”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur în Cuvântul rostit la Învierea Domnului, în anul 395.
De cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii „atârnă mântuirea noastrăˮ. „Paştile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noiˮ (Corinteni 5,7; Efeseni 2, 13-14), iar „prin Învierea Sa ne-a trecut pe noi din moarte la viaţă” (Ioan 3, 14).
Vorbind despre Învierea Mântuitorului, consemnată în repetate rânduri în Vechiul Testament, părintele arhimandrit Cleopa spunea într-una dintre predici: „(...) proorocul şi împăratul David se veselea cu nădejdea Învierii Domnului şi că nu va fi lăsat la iad sufletulul lui, şi zicea: «Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde. Că nu Vei lăsa sufletul meu în iad, nici Vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea»” (Psalmi 15, 9-10; Fapte 2, 26-27).
În Noul Testament, Mântuitorul le-a vestit ucenicilor patimile şi Învierea Sa: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile va învia” (Marcu 8, 31). „Iată, ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de prooroci despre Fiul Omului, căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. Şi după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia” (Luca 18, 31-33).
Despre Taina Învierii Domnului, Sfânta Evanghelie de la Matei spune: „După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (duminica) au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul. Şi iată s-a facut cutremur mare, căci îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: «Nu vă temeţi, că ştiu ca pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat, precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degraba mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi, iată, va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea»” (Matei 28, 5-7).
Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, vorbind în Sfânta Evanghelie despre arătarea Domnului după Înviere, mărturisește: „Maria stătea afară, lângă mormânt, plângând. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia i-au zis: «Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?» Ea le-a zis că au luat pe Domnul meu, şi nu știu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu față şi a văzut pe Iisus stând, dar nu știa că este Iisus. Zis-a ei Iisus: «Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?» Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: «Doamne, dacă L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica». Iisus i-a zis: «Marie!» Întorcându-se aceea I-a zis evreiesşte: «Rabuni!» (adică Învățătorule!). Iisus i-a zis: «Nu te atinge de Mine că încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl Vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.» Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei”. (Ioan 20, 11-18). După ce S-a arătat mironosiţelor, Mântuitorul s-a arătat la doi ucenici – Luca şi Cleopa, apoi lui Petru, iar în seară Sfintelor Paști s-a arătat celor 11 ucenici adunați laolaltă, suflând peste ei Duh Sfânt, dându-le har apostolic şi preoțesc şi puterea iertării păcatelor.
Ce să nu uităm despre Sărbătoarea sărbătorilor? Să luăm aminte la cuvintele părintelui Cleopa: „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei Lui Hristos. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credință noastră, nădejdea şi viața noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite.” Aşadar să primim Sfânta Lumină a Învierii Domnului şi să învăţăm să fim mai luminoşi la suflet, în fiece zi.
(Icoană din colecţia Muzeului Astra Sibiu)
