Nici o emisiune de divertisment (mai ales cele regizate de Bocăneț) nu avea farmec, dacă nu dansa Cornel Patrichi și trupa sa de balet. Sorbeam din ochi televizorul, fiindcă dansatoarele lui erau pline de grație, frumoase și îmbrăcate ceva mai „lejer”, decât ar fi putut fi permis de normele televiziunii de atunci. Iar dansul în sine era o feerie, o minunăție, un spectacol atât de bine construit, încât nu putea fi egalat de nici o altă trupă de balet din țară.
Da, incontestabil, Cornel Patrichi a fost un fenomen, mai ales într-o perioadă în care i se impuneau, totuși, anumite restricții și o anumită conduită. N-am avut și poate n-o să mai avem încă multă vreme un dansator și un coregraf ca el! L-am prețuit sau nu îndeajuns? Numai Dumnezeu știe! Un Dumnezeu care ni l-a dat, dar a și hotărât că e și timpul să-l cheme la El, să danseze printre stele.
Nouă, de azi, ne rămâne numai amintirea lui. Și n-ar fi rău ca, în nopțile lungi și reci de iarnă, să-i revedem plutirea grațioasă prin noianul de fulgi, troienindu-ne propriile amintiri. Amintiri păstrate pe casete ori reluate de TVR. Ar fi ca un omagiu adus lui Cornel și o cădere în timp în propria noastră copilărie, pe care ne-a bucurat-o cu farmecul dansului său. Vă mai aduceți aminte cum așteptam emisiunile de divertisment și nopțile de Revelion? Dumnezeu să te aibă de-a dreapta Sa, Cornel Patrichi!
