Lacrimi şi emoţie. Într-un loc în care, de cele mai multe ori, te simţi stingher. Un loc în care poveştile prind viaţa doar prin prisma pledoariilor ţinute de avocaţi şi de judecători. Un loc în care se aude uneori doar foşnetul hârtiilor pe care grefiera notează cursul procesului. Ei bine, viaţa bate filmul, iar poveştile alea pe care le-am citit când eram mai mici sau pe care le citim copiilor noştri, par să se mai întâmple şi în zilele noastre chiar şi într-o sală de tribunal. Povestea avocatei Madalina Scutelnicu, din Baroul Sibiu nu începe cu „a fost o dată ca niciodată“, ci este despre o doamnă cu pantofi albaştri. Este despre faţa umană a justiţiei. După ce s-a luptat cu brio pentru o mamica disperată, într-o cauză extrem de sensibilă în care era în joc destinul unui baieţel de nici 8 ani, avocata a relatat pe Facebook modul în care a decurs procesul si mai ales maniera emoţionantă in care a procedat magistratul „pentru a fi sigur ca a decis corect si ca nu s-a jucat de-a justitia, cu vietile oamenilor“.
Avocata Madalina Scutelnicu a relatat, intr-o postare pe Facebook, de marti 5 iulie 2016, modul in care a decurs sedinta de judecata, dar mai ales maniera impresionanta si laudabila in care a procedat magistratul. Madalina Scutelnicu nu a facut public insa numele judecatoarei, astfel ca a ramas intrebarea: cine este „doamna cu pantofi albastri”? O intrebare la care ziaristii din intreaga tara au cautat sa gaseasca un raspuns. Lumeajustitiei.ro a descoperit-o pe cea care a fost personajul principal al poveştii noastre. Astfel, „doamna cu pantofi albastri” nu este judecatoare la Judecatoria Sibiu, asa cum s-a vehiculat in diverse publicatii, ci la Judecatoria Blaj.
„Nu sunt o eroină, sunt un om obișnuit. Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om. Știu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie facut public, dar nu toate speranțele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincție și nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată“, a mai declarat judecătoarea, mărturisind că este copleşită de reacţia neaţteptată pe care a luat-o acest caz.
Camelia Folea (foto) a ajuns în atenția opiniei publice ca "Doamna cu pantofi albaștri" în urma unui text, postat pe Facebook de către o avocată și care a devenit viral pe internet. În postare era apreciată pentru modul în care s-a comportat în timpul audierii unui minor rămas după divorț în custodia tatălui și pentru care mama a solicitat stabilirea unui program de vizită, precum și pentru timpul acordat acestei ședințe de judecată.
CITIŢI ŞI: Mister dezlegat: aici lucrează doamna cu pantofi albaştri!
Judecătoare la Judecătoria Blaj, din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, Camelia Folea a subliniat, în interviu, că nu este "o eroină", așa cum a perceput-o parte din opinia publică, ci doar "un om obișnuit", iar ca ea "mai sunt multe alte doamne și domni cu pantofi albaștri, judecători în această țară".
"Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om. Știu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie făcut public, dar nu toate speranțele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincție și nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată", a declarat Camelia Folea.
Judecătoarea a mai spus că nu se aștepta "în niciun caz" la un asemenea impact mediatic al poveștii scrise de avocata Mădălina Scutelnicu, apreciind, pe de altă parte, talentul cu care aceasta a relatat cele întâmplate în sala de judecată.
"De regulă trecem ușor sau chiar ignorăm ceea ce se întâmplă bun. În schimb suntem tentai să amplificăm ceea ce ni se întâmplă rău. Așa am ajuns ca o situație de normalitate să ni se pară ceva neobișnuit", a spus Camelia Folea. Ea a precizat că nu poate oferi detalii despre cauza relatată de avocată în postarea intitulată "Doamna cu pantofi albaștri", dar a subliniat că în toate dosarele de acest gen a urmărit să dezvolte o interacțiune bazată pe "încredere și comunicare" cu acești copii. "Ca judecător în astfel de cauze ești obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alții 12, alții 16. Unii sunt timizi, alții nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziție foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil și pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza. Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere și comunicare. De asemenea, i s-a părut extraordinar că audierea (minorului — n.r.) a durat 35 de minute. In instanță timpul se oprește în loc. Nu mi-am stabilit niciodată un timp limită pentru audierea unui minor. Nu aș putea să vă spun cât va dura audierea în următorul dosar de acest fel, pe care îl voi avea de soluționat. Ce pot spune cu certitudine este că va dura atât cât va fi necesar ca eu să mă conving ce este mai bine pentru acel copil. Am procedat la fel și atunci când am avut o ședință de numai 10 cauze, și atunci când aveam ședințe de 60-70 de cauze săptămânal și lucram în instanță doar doi judecători, pe patru posturi", a afirmat Camelia Folea, citată de agerpres.
