În ultimele trei episoade, v-am spus istoria tristă a câtorva clădiri superbe pe care psihoza lui Nicolae Ceaușescu din anii ’80 le-a transformat în moloz. În total, între 1981 și 1988 au fost demolate peste 40.000 de construcții, multe dintre ele monumente de valoare inestimabilă.
Dar au existat și oameni care s-au luptat cu succes pentru salvarea unor capodopere din calea buldozerelor pornite să elibereze vechiul oraș pentru a face loc mărețului plan comunist.
Unul dintre ei a fost Eugen Iordăchescu, supranumit și astăzi ”inginerul Raiului” pentru modul ingenios în care a reușit salvarea a câtorva zeci de clădiri din București, inclusiv 12 biserici care, grație lui, ne încântă și astăzi, dar și pentru insistența prin care a reușit să-i convingă pe soții Ceaușescu că respectivele imobile nu merită să dispară, ci cel mult să fie ”ascunse”.
Soluția găsită de Iordăchescu a fost ridicarea respectivelor clădiri pe o dală groasă de beton armat, cu ajutorul unor cricuri hidraulice, și mutarea lor cu ajutorul unor șine ceva mai departe de bulevardele principale, unde urmau să fie construiți, în locurile rămase astfel libere, mastodonții din beton ce vor fi devenit mărci ale comunismului.
Astfel, putem recunoaște cu ușurință bisericile salvate de inginerul Raiului: sunt acelea care astăzi par ascunse, la câteva zeci de metri de bulevardele principale, de obicei în spatele unor blocuri uriașe.
Într-un interviu acordat în 2011 cotidianului Adevărul, inginerul Iordăchescu spunea că ideea mutării clădirilor din calea buldozerelor i-a venit de la modul cum chelnerii pot transporta în mare viteză tăvi pline de pahare, chiar cu paharele unele peste celelalte, fără ca vreunul să se spargă.
Cât despre biserica de care se îndrăgositse Eugen Iordăchescu și datorită căreia s-a ambiționat să se transforme în salvator al ei și-al altor monumente istorice, în episodul viitor.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația
.png)
