Legea privind votul prin corespondenţă, modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, a fost adoptată, în 28 octombrie, de Camera Deputaţilor.
La 5 noiembrie 2015, mai mulți deputați și senatori ai ALDE, UDMR, UNPR și PSD au depus la CCR o contestație la această lege, trimisă la promulgare Președintelui României, la 4 noiembrie 2015.
De ce este contestată Legea votului prin corespondență
O primă critică din sesizarea de neconstituționalitate este aceea că legea votului prin corespondență este în contradicție cu caracterul direct al votului, "care presupune prezența efectivă a cetățeanului în fața urnelor, în vederea exercitării dreptului la vot, fără intermediul unui procedeu indirect sau al unei persoane interpuse".
O altă problemă sesizată în cererea adresată Curții Constituționale este aceea că "votul prin corespondență, așa cum este reglementat pentru cetățenii români domiciliați în afara teritoriului național, instituie în drept și în fapt un privilegiu pentru o categorie anume de cetățeni, ceea ce este explicit interzis de art. 16(1) din Constituție, care prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Contestatarii mai atrag atenția asupra faptului că formula votului prin corespondență ridică mari probleme privind posibila fraudare, invocând în acest sens încălcarea Codului bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția.
Propunerea legislativă privind votul prin corespondență, aflată în prezent la promulgare, este un proiect al Autorității Electorale Permanente, pe care Comisia de Cod electoral din parlament și l-a asumat, proiectul intrând în dezbaterea celor două camere ale Parlamentului, la 13 octombrie 2015.
