„Sunt o mulţime de mizerii de ameninţări cu care m-am trezit de 2 zile încoace după ce am decis să iau poziţie faţă de evenimentele de la Liceul Vianu. Toate presiunile şi ameninţările nu mă intimidează să renunţ la lucrurile pe care le-am spus, cu atat mai mult cu cât cred că este nevoie de puţin curaj în învăţământul românesc", a declarat profesorul Marcel Bartic pentru stirileprotv.ro.
Între timp ministrul Educaţiei Adrian Curaj a dispus un control "de urgenţă" la Colegiul Tudor Vianu. "Consider că analiza acestui caz extrem de grav trebuie să țină cont de trei aspecte: încălcarea demnității elevului, nerespectarea deciziei Ministerului Educației cu privire la perioada de susținere a tezelor semestriale, respectiv negocierea notelor, lucru totalmente inadmisibil. Mă aștept ca măsurile să fie de așa natură încât să sancționeze și să descurajeze astfel de comportamente ale cadrelor didactice", a declarat ministrul Adrian Curaj.
Şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti s-a autosesizat în urma materialelor apărute în presă. "Inspectoratul a procedat la constituirea unei comisii de cercetare care de luni îşi va începe activitatea în acest liceu. În acest moment nu avem nicio plângere oficială la inspectorat - nu ştiu la nivelul liceului -, dar la nivelul Inspectoratului sau al Ministerului, din partea părinţilor, la această dată sau la această oră", a declarat Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB.
CITEŞTE ŞI: Control de urgenţă la Colegiul "Tudor Vianu" după umilirea unui elev
Iată şi REACŢIA Asociației Părinților din Colegiul Național Tudor Vianu din București:
„Asociația Părinților din Colegiul Național Tudor Vianu din București a luat act cu îngrijorare de situația relatată pe contul de Facebook de profesorul Marcel Bartic și preluată de presa din 27 ianuarie 2016, privind umilirea unui elev, în fața clasei, la o oră de matematică. Deși nu există și nu va fi cazul de nicio sesizare oficială din partea elevului în cauza sau a părinților săi, considerăm că evenimentul este grav și nu trebuie tratat „în nota obișnuită” a sistemului. Suntem deosebit de afectați de dinamica discuțiilor publice și de modul de raportare la elevii și profesorii liceului.
Clasarea incidentului și etichetarea lui drept ”o glumă” nu face decât să fie un indicator de rezultat pentru ceea ce se întâmplă de mulți ani în sistemul școlilor de elită din București și, posibil, la nivel național. Când ne încurajăm sau ne susținem copiii în alegerea unui astfel de liceu uităm că vorbim despre:
- un acces care nu permite o selecție a copiilor în acord cu profilul lor educațional;
- o linie de profesori „obișnuiți” să aibă la clasă elita generațiilor de elevi și care continuă să îi compare pe elevi cu „cei de altădată” (mai docili, mai obedienți, mai „studioși”);
- o ruptură între profesorii de vocație și toți ceilalți – vedete ale sistemului, ale concursurilor, ale rezultatelor obținute prin meditații;
- un gimnaziu care, în goana pentru note, uită să îi pregătească pe elevi pentru situația în care orele se fac toate, iar la fizică și chimie, de exemplu, nu se începe de la 0 pentru că se presupune că au existat 2/3 ani de acomodare anterior;
- o proporție semnificativă de părinți care, acceptând sistemele de meditații din primar și gimnazial, habar nu au, mai ales dacă se fac meditații cu profesorii de la clasă, cât de autonomi în învățare sunt copiii lor, cât de pregătiți sunt să fie prezenți în clasă, să lucreze cu plăcere la matematică, să le placă să citească cărți importante ale lumii, să fie curioși și să vadă legătura dintre materii;
- programe școlare necorelate în mod fundamental: profesorii de fizică și informatică pot depune lejer mărturie că au obiective de învățare în anumite clase care necesită achiziții de matematică din clase superioare.
Când copiii noștri ajung în clasa a VII-a începem să ne uităm către licee și colegii. Poate că avem dubii că ar fi bine să alegem un colegiu de top, însă căutând mai multe informații, concluzia este că mediul de învățare este mai potrivit într-un liceu „de top”, chiar pentru un elev mediu, decât într-un liceu mediu șamd
Întrebările pe care mulți dintre noi nu știm să le punem sunt:
Ce educație primește un elev, care ”învață”, chiar și ”în glumă”, că pentru a obține o favoare de la cineva care are putere de decizie este ”bine” să te umilești și să îți calci în picioare propria demnitate?
În ce fel statul meu social de profesor (inclusiv la Vianu) este valorizat dacă colegii mei profesori își bat joc de truda mea de fiecare zi, notând discreționar, încurajând obediența și umilința?
Atragem atenția că, din informațiile pe care le avem, acest incident nu este izolat și tinde să devină un fenomen, în special în unitățile școlare de elită. Umilirea elevilor, misoginismul, discriminarea, evaluarea și notarea discreționară reprezintă comportamente inacceptabile, totuși ignorate, minimalizate și tolerate cu prea multă ușurință, într-un sistem care se declară în beneficiul elevilor, dar care ajunge de multe ori să servească interesele personale ale altor persoane. Școala românească este în continuare un sistem al dublei măsuri, prin modul în care sunt tratați profesorii și elevii, dovadă fiind Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar – ROFUIP 2014 – care abundă de obligații și sancțiuni pentru elevi, dar nu face nicio referire la obligațiile și sancțiunile aplicabile profesorilor, care să fie rezolvate în sistemul educațional, nu în cel juridic, pe dreptul muncii. Un abuz mic tolerat astăzi și nechestionat este semnul de încurajare pentru un profesor slab pregătit emoțional că poate să treacă nepedepsit la un abuz mai mare.
Ca părinți, le suntem infinit recunoscători dascălilor care își fac impecabil meseria
Solicităm Consiliului Profesoral , conducerii executive și Consiliului de Administrațieale CNITV să trateze cu maximă atenție și severitate acest incident și orice alte incidente de acest fel, menite să afecteze prestigiul Colegiului și al profesorilor săi.
Ca părinți, le suntem infinit recunoscători dascălilor care își fac impecabil meseria, care sunt prezenți la toate orele, care susțin și înțeleg ca a fi elev de liceu înseamnă cea mai dificilă perioadă de învățare și dezvoltare. Și îi vom susține pe cei care aleg să acționeze pentru respectarea meseriei pe care o practică și pentru „penalizarea” comportamentelor care fac atât de rău școlii, cancelariei, elevilor, societății românești. Curajul este o valoare care trebuie practicată de profesori și părinți pentru a fi asumată de elevi.
Avem mari așteptări de la marile federații sindicale din educație. Când dezbaterea este despre „a fost o glumă”/ „este sau nu o umilire” și nimeni din sindicate nu transmite un mesaj clar, profesorii, toți, se simt fără direcție și fără repere. Răspunsurile „clasice” care atacă părinții și/sau elevii nu se potrivesc de data aceasta. Școlile acestea ar trebui să fie un exemplu de dezvoltare și autonomie, un spațiu de cercetare, de inovare, de învățare și mentorat. Și profesorii buni și profesorii care fac glume proaste, au nevoie de repere. La fel ca elevii care merită să nu își piardă curajul și demnitatea în timpul liceului.
Solicităm Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, domnului ministru Adrian Curaj personal, să demareze revizuirea ROFUIP pentru a include obligațiile specifice ale profesorilor în exercitarea profesiei, în relația cu elevii, în relațiile dintre profesori, în relațiile cu părinții, precum și sancțiuni adecvate, într-un raport echitabil și proporțional cu obligațiile elevilor și sancțiunile aplicabile lor“.
