Marele regizor român de teatru şi film, Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, a murit miercuri la Spitalul Elias din Capitală. Regizorul fusese internat, în stare gravă, la acest spital, la secţia de terapie intensivă, în urmă cu câteva zile.
Lucian Pintilie suferea de complicaţii la plămâni, potrivit unor surse medicale.
"Domnul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai 2018, La Spitalul de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost ţinut în Secţia Terapie Intensivă unde a necesitat intervenţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate. S-a stins din viaţă azi, 16.05. 2018, la ora 21", potrivit unui comunicat al spitalului, citat de news.ro.
Lucian Pintilie, unul dintre cei mai subtili regizori europeni, a intrat de azi în legendă dreăt cineastul şi omul de teatru care a inspirat generaţii de regizori - Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Andrei Şerban - şi care a lucrat cu unii dintre cei mai emblematici actori, printre care: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Maia Morgenstern, Dorina Chiriac, Kristin Scott Thomas.
„Reconstituirea” (1968) este considerat de criticii români cel mai bun film din istoria cinematografiei noastre.
Lucian Pintilie s-a născut in 1933 la Tarutino, judeţul Cetatea Albă, azi Ucraina. "Sunt român, născut într-o Românie monarhică, în sudul Basarabiei (azi, parte din Ucraina), într-un orăşel german, dintr-o regiune populată de un adevărat mozaic etnic: români, ruteni, găgăuzi, turci, tătari, evrei şi, bineînţeles, ucraineni şi ruşi.", obişnuia să spună Pintilie.
Biografie
Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucuresti, printer care: Copiii soarelui (1961), Prostii sub clar de luna (1962), Cezar si Cleopatra (1963), Biedermann si incendiatorii (1964), Inima mea e pe inaltimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu visini (1967), Revizorul (1972, spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum si doua filme de lung metraj: Duminica la ora 6 si Reconstituirea.
Interdictia de a mai lucra in Romania il determina sa se expatrieze in 1973.
"Am avut nenumărate spectacole interzise - dar nici unul ratat din pricina compromisurilor politice. Pentru cele ratate sunt singurul vinovat. Nu împart cu nimeni responsabilitatea", spunea Pintilie într-un interviu pentru Yorick.
A continuat in strainatate seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din importantele scene ale lumii: Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Theatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975), Biedermann si incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: Pescarusul (1983), Tartuffe (1984), Rata salbatica (1988); Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rata salbatica (1986), Livada cu visini (1988). In paralel, a montat si spectacole de opera: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).
In 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica? dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, film interzis vreme de zece ani.
Dupa 1990 se repatriaza si face o serie de filme in Romania: Balanta (1992), O vara de neuitat (1994), Prea tarziu (1996), Terminus Paradis (1998), Dupa-amiaza unui tortionar (2000), Niki Ardelean, Colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003).
In 1990 a fost numit Director al Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, pozitie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori romani. In 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii.
Cu şi despre Pintilie
Anul trecut, la lansarea cărţii sale “Bricabrac”, Victor Rebengiuc, Andrei Şerban, Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu şi-au amintit momente importante din viaţa lui Lucian Pintilie, scrie news.ro.
„Toate amintirile strigă după mine să nu le uit”, scrie autorul în cartea "Bricabrac".
”Când eram în liceu, ştiam că un singur lucru îmi doresc pe lumea asta - să fiu în teatru. Nu ştiam exact ce, dar ştiam că vreau să fiu acolo. Aveam trei idoli: Liviu Ciulei, Clody Bertola şi Lucian Pintilie. (...) Prima dată când i-am văzut pe Ciulei şi Pintilie, regizau amândoi. A fost singura dată când au făcut o regie comună. Ciulei era foarte lent în mişcări. Era un tip aşezat, calm. Pintilie era apucat, avea ceva de copil genial. Era o chimie între ei foarte interesantă. Am avut noroc - scena pe care am văzut-o când o repetau era una cu Rebengiuc. Chimia dintre Pintilie şi Rebengiuc e ceva de neuitat - exemplul unui magnetism de cum lucrează un actor cu un regizor”, a povestit Andrei Şerban.
Tot Andrei Şerban spunea: ”Tu eşti primul care mi-a dat curaj de la început, curajul că în teatru poţi face orice”.
Corneliu Porumboiu a numit întâlnirea cu Lucian Pintilie ”esenţială”. ”Am avut şansa să discut despre toate scenariile mele cu el , despre toate filmele mele, deşi uneori am fost foarte încăpăţânat şi acum regret, cel puţin când revăd un film, că nu l-am ascultat şi de fiecare dată când termin câte un scenariu, abia aştept să mă văd cu domnia sa”.
”Am fost sub şoc. La ora aia făceam pictură, nu voiam să fac film. Am fost extraordinar de impresionat. Apoi am văzut «Reconstituirea». Dintr-o dată, a apărut un autor în viaţa mea”, povestea Cristi Puiu de întâlnirea cu creaţia cineastului, declarându-se "omul lui Pintilie".
