Schimbarile climatice, contestate sau ironizate de unii si-au pus amprenta de mai multi ani si asupra deltei. In 2003 au fost minime istorice ale apelor Dunarii fapt ce a condus la eutrofizarea lacurilor din delta si micsorarea continutului de oxigen din apa cu aparitia mortalitatii la unele specii de peste. Atunci, multe canale din delta au devenit impracticabile generand proteste atat din partea operatorilor de turism din zona cat si din partea populatiei locale.
Din experienta acelei situatii nimeni nu a invatat nimic. In perioada 2005 - 2015 nici un fel de lucrare de decolmatare a canalelor din delta nu a mai fost realizata. Cu toate ca Institutul de Cercetari pentru Delta Dunarii detine un model hidrologic performant prin care poate anticipa situatia din delta in conditiile scaderii semnificative a Dunarii, nimeni nu a fost interesat de prevenirea unor situatii dramatice atat pentru biodiversitatea deltei cat si pentru conditiile de viata ale locuitorilor sai.
Din pacate, vara fierbinte a anului 2015 a adus din nou cote minime ale apelor Dunarii cu efecte ce pot deveni dramatice pentru Delta Dunarii. Cu totii am vazut imagini cu insule ce apar pe Dunare, cu nave blocate din cauza apelor mici (aici se includ si navele de croaziera ce aduceau sute de turisti catre delta). In delta situatia este si mai critica. Insule aparute pe bratul Sf. Gheorghe, canale pe care abia se mai tarasc ambarcatiuni mici starning valuri de noroi in urma lor, pestele este concentrat in ochiurile de apa ramase fiind extrem de vulnerabil in fata pasarilor cat si a oamenilor. Abia in luna septembrie 2015, Ministerul Mediului a decis sa aloce o suma de 2,5 milioane lei pentru efectuarea de urgenta a unor lucrari de decolmatare a canalelor din delta. "De urgenta" vorba vine! Procedurile de licitatie vor dura 2 luni iar in noiembrie se asteapta, ca in fiecare an, ca apele sa creasca iar cei ce vor castiga licitatiile de efectuare a lucrarilor de decolmatare vor argumenta ca nu mai pot atinge cantitatile de sedimente dragate din cauza apelor mari. Mai este interesat cineva de pagubele enorme produse ecosistemelor deltaice dar si locuitorilor deltei? Desigur ca nu! Guvernantii se bat cu pumnul in piept ca au intervenit pentru stoparea efectelor secetei cand de fapt, ca intotdeauna, a fost o interventie pompieristica tardiva iar rezultatele vor fi aproape nule.
Cum s-ar putea preveni repetarea unor asemenea fenomene?
Inca din anul 2000 Ministerul Mediului din Romania s-a angajat, impreuna cu alte tari dunarene, ca va incepe lucrarile de refacere a luncii inundabile a Dunarii in vestitul "coridor verde al Dunarii". Importanta luncii inundabile a Dunarii a fost argumentata de specialisti prin aceea ca se vor dezvolta zonele de reproducere a populatiilor piscicole, s-ar fi creat o zona tampon pentru inundatiile periodice pe care le produce Dunarea si, nu in ultimul, rand s-ar fi crea un rezervor imens de apa care, in perioade secetoase, ar alimenta si Delta Dunarii. Rezerva de kilometri cubi de apa ar fi fost extrem de benefica ecosistemelor din delta care ar fi putut depasi fara interventii costisitoare si fara pagube care nici nu pot fi cuantificate perioadele de seceta. Aceste intentii bune ale anului 2000 au fost uitate cu desavarsire, in ultimii 15 ani, nefiind restaurat nici macar un hectar din fosta lunca inundabila a Dunarii. Pentru aceste lucrari au existat fonduri europene suficiente (necheltuite) fiind necesara doar o decizie politica. Aceasta decizie insa nu a fost luata iar consecintele le vedem acum si le vom vedea multi ani de acum inainte.
Virgil Munteanu
fostul guvernator al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
