Nu e nici măcar seară, deci n-ai ațipit, dar îți vine să te ciupești, să-ți dovedești că totul e real... România nu numai că a învins Ucraina, la Campionatul European de Fotbal, dar a făcut-o și într-o manieră extrem de convingătoare, impunându-se cu 3-0.
Rezultatul e unul neașteptat. Orice previziune făcută înaintea meciului, oricât de optimistă ar fi fost ea, n-a putut anticipa acest rezultat.
Judecând după echipele de club la care evoluează, și chiar intra în joc, nu stau pe banca de rezerve, naționala ucrainenilor ne depășește la toate capitolele. Dar d-asta e fotbalul cel mai iubit sport din lume, pentru că e imprevizibil!
Jocul ucrainenilor a fost unul greoi, majoritatea lor părând a aștepta să ne prăbușim sub povara renumelui lor, deși chiar ei păreau să tremure sub faldurile drapelului național pe care l-au purtat pe umeri înaintea partidei, la intonarea imnurilor.
A fost o apăsare grea, probabil cumva amplificată de ideea că țărâna care curge în tranșee pe umerii tinerilor de vârsta lor, care se adăpostesc și încearcă să supraviețuiască într-un război în care luptă pentru viața lor, așa cum o fac și inamicii, și nu pentru că așa ar fi ales s-o facă marea lor majoritate...
Jocul ucrainenilor n-a avut cursivitate, gripat cumva de presiunea exercitată de PR-ul propagandei, care probabil le-a impus ca obiectiv cel puțin o prezență în semifinalele competiției, mintea nu le-a fost deloc claă iar entuziasmul le-a lipsit cu desăvârșire.
Cât despre noi... Am depășit analiza făcută de jurnaliștii ucraineni, care ne-au caracterizat drept o echipă a ”haosului”, în care e greu să se poată stabili o coeziune, o exprimare comună, demonstrând că și noi, românii, putem avea un obiectiv comun pe care să-l îmbrățițsăm în dauna interesului personal/
Cumva în stilul ”iordănescian”, am strâns din dinți, am răbdat, am tatonat, am stat la cutie și am speculat într-un mod strălucit fiecare oportunitate pe care am avut-o. Dezinvoltura în jocul nostru a apărut doar în momentul în care am realizat că suntem mult prea în față pentru a putea fi ajunși, și probabil, cu mai multă concentrare am fi reușit și mai mult.
Întreaga echipă merită felicitată, pentru abnegație, pentru efortul fizic, pentru faptul că în cele din urmă am ajuns să ”ne dorim mai mult victoria”!
Și mai e de salutat un lucru. Fotbal a reușit să ne unească, chiar la scurt timp după ce-am trecut prin alegerile dezbinării noastre, în care ne-am lucruri ”mărunte ”ne-au făcut să uităm că suntem un neam și că avem un scop comun.
Hai România! Și ar fi bine să ne intre bine în cap că nu e vorba doar de fotbal!
