Potrivit acestui studiu, 85% dintre participanți au declarat că s-au confruntat cu agresiuni verbale (460 medici) și 10.2 % (55 medici) cu agresiuni fizice, iar 77 de medici, adică 14.2% din toți cei intervievați consideră că nu au avut asemenea incidente. Totuși, majoritatea medicilor care au fost victime ale violenței la locul de muncă nu au depus un raport oficial al evenimentului pentru a semnala violența fizică sau abuzul verbal.
Agenția Europeană pentru Securitată și Sănătate în muncă (EU-OSHA) definește violența ca fiind "orice incident în care personalul care lucrează în sectorul asistenței medicale este abuzat verbal, amenințat sau atacat de către o persoană care beneficiază de servicii, membru al publicului sau al personalului, care apare în cursul activității sale".
Violența poate lua diferite forme: violențe fizice, psihice, verbale și/sau sexuale; comportament și amenințări periculoase, manifestări anti rasiale, etnice, religioase, orientare sexuală etc., inclusiv prin tehnologii informatice și de comunicare, respectiv fenomenul de hărțuire realizată cibernetic.
Incidente apar în primul rând pentru că munca în sănătate presupune contactul cu o gamă largă de oameni aflați în situații care pot fi dificile. Oamenii care necesită și primesc îngrijire precum și rudele acestora, pot fi neliniștiti și îngrijorați, iar unii pot fi predispuși spre violență. Printre factorii care cresc riscul unui comportament agresiv se regăsesc inclusiv libera circulație a publicului în spațiile de îngrijire a sănătății; așteaptarea prelungită pentru a beneficia de servicii; prezența unor pacienți și membri ai familiei aflați în condiții de stres; niveluri scăzute de personal; lucrul cu pacienții în condiții de izolare; lipsa de pregătire pentru a face față agresiunii la locul de muncă; dar și calitatea serviciilor furnizate.
Studiul-pilot de cercetare privind expunerea la agresiune în exercitarea profesiei se bazează pe răspunsuri furnizate prin intermediul unui chestionar de opinie constând în 23 de întrebări, de 541 medici din 22 de spitale și Serviciul de Ambulanță al Municipiului București. Adițional au fost colectate și 40 de chestionare completate de paramedici din București și județul Ilfov.
În Franța
Și în Franța, există acest fenomen. Dar acesta este monitorizat, raportat, comparat în vederea diminuării lui. Din păcate, studiul Fundației Colegiului Medicilor din București este printre puținele, poate chiar unic. Si acest studiu este unul care privește fenomenul din municipiul București și județul Ilfov. Neavând un studiu la nivel de țară, chiar nu putem evalua obiectiv dimensiunile fenomenului.
Recent, Observatoire national des violences en sante (ONVS) din Franța a publicat raportul anual privitor la violențele din mediul spitalicesc declarate în 2014. Raportul insistă pe faptul că se înregistrează o creștere a violențelor grave cu care se confruntă personalul din spitalele din Franța. Astfel, în 2014, 18.143 de persoane au fost victime directe sau indirect, asupra bunurilor ce le aparțineau, adică 50 de agresiuni în fiecare zi și o victimă la fiecare 30 de minute. Raportul indică faptul că infirmierele sunt în prima linie în privința violențelor în spitale.
