Două surori gemene au trăit împreună toată viaţa, iar acum sunt şi mai apropiate după ce una i-a donat celeilalte din propria piele pentru a învinge cancerul, relatează BBC.
Marian Fields, 66 de ani, din Missouri, a avut o formă agresivă și foarte rară de cancer de piele, care a lăsat-o cu răni mari, deschise în jurul coloanei vertebrale, după mai multe operații și tratamente cu radiații.
Îşi pierduse orice speranță de recuperare după ce chirurgii plasticieni din SUA au refuzat să preia cazul, din cauza dimensiunii rănii.
Dar soră ei geamănă, Mary Jane, a venit cu soluția salvatoare.
Nu a avut nici o ezitare când s-a pus problema de a-i dona piele surorii ei. "Aveam ceea ce avea ea nevoie, suntem două trupuri cu un singur suflet", a declarat Mary Jane.
Dr. Jesse Selber, un chirurg plastician din cadrul Centrului de Cancer MD Anderson, de la Universitatea din Texas, care a efectuat primul transplant de scalp, a spus că operația a fost "incredibil de dificilă și complexă".
Echipa sa de cinci chirurgi plasticieni a îndepărtat pielea, țesuturile și vasele de sânge de pe abdomenul lui Mary Jane și a transplantat-o pe spatele lui Marian, conectând opt artere și vene diferite sub microscop, în timpul intervenției chirurgicale. Gaura din spatele lui Marian era de 55 cm x 22 cm, fiind una dintre cele mai mari transplanturi de ţesut înregistrate.
Fiind gemene identice, procesul de transplantare a avut mai multe şanse de reuşită pentru Marian, deoarece nu exista riscul de respingere - dar tot au existat riscuri imense.
Chirurgii erau îngrijorați de faptul că pielea donată ar putea fi respinsă și că există riscul reapariţiei cancerului. Deși tumora de pe spatele lui Marian a fost foarte agresivă, nu a fost un tip care se răspândește în alte părți ale corpului, astfel încât pielea și țesuturile de la sora ei s-au potrivit perfect.
Dr. Selber a spus că "rana lui Marian a fost foarte de mare, iar fără sora ei genetic identică, nu am fi avut suficiente țesuturi pentru a o reconstrui".
Operația a durat 14 ore și a implicat "o rezecție extensivă prin piele, mușchi și os", urmată de "ore de muncă microvasculară meticuloasă". Aceasta a implicat reconectarea nenumăratelor vene și artere.
"A fost destul de frumos", a spus dr. Selber. Înainte de operația de transplant, Marian avea dureri crunte. Nu putea să se culce pe spate sau să se așeze pe scaun.
La o lună de la operație, gemenele au fost externate. "Aștept cu nerăbdare să mă întorc la muncă, să conduc, să alerg și să stau confortabil. Nu am fost bolnavă niciodată înainte de 2012 și sunt gata să revin la viață", a declarat Marian.
