La aproape două luni de când stăm acasă, trei tipuri de știri ne captează atenția: eforturile aproape supraomenești ale doctorilor și asistentelor medicale pentru a-și salva pacienții, cum economia, și implicit viața noastră, se va reorganiza după această întrerupere neașteptată și când va fi disponibil vaccinul pentru COVID-19.
Am văzut toți cum guvernele din toată lumea cer populației să stea acasă. Statul acasă reduce numărul îmbolnăvirilor și reduce presiunea asupra sistemului de sănătate, până când vaccinul va fi disponibil.
Criza COVID-19 ne-a relevat nu numai prioritățile - noi toți suntem mai conștienți de nevoia noastră de a fi în siguranță, de a ne proteja familiile și prietenii - dar și ce avem de pierdut dacă în comunitățile noastre nu avem scutul protector al imunizării împotriva unei boli infecțioase.
În absența lui, fiecare dintre noi trebuie să se adapteze la realitatea distanțării sociale. Suntem nevoiți să ne aducem aminte cât de repede se poate transmite o boală dacă nu există un vaccin care să protejeze oamenii și comunitățile deopotrivă.
Tocmai pentru că în spitale se duce lupta în prima linie împotriva pandemiei și în laboratoarele din toată lumea cercetătorii accelerează dezvoltarea de vaccinuri pentru COVID-19, trebuie să ne asigurăm că nu pierdem teren în lupta cu bolile care pot fi prevenite deja prin vaccinare.
Pandemia pune presiune asupra sistemului de sănătate, inclusiv prin alocarea personalului medical pentru urgențe. De multe ori, doctorii și asistentele medicale se infectează. Pentru unii copii, mai ales pentru cei mai vulnerabili, aceste schimbări neașteptate înseamnă că au acces redus la servicii de sănătate sau chiar nu primesc vaccinuri de importanță critică. O astfel de lipsă îi expune unui risc sporit de contaminare cu alte boli.
Deși ultimii 30 de ani au adus progrese semnificative în ceea ce privește respectarea drepturilor copiilor, 40% dintre copiii României sunt încă expuși acestor riscuri, mai ales copiii săraci din zonele rurale, copiii de minoritate romă și copiii cu dizabilități. Sărăcia și vulnerabilitățile pe care le trăiesc acești copiii în România sunt printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Persistă, în continuare, disparități majore.
Este absolut regretabil că rujeola și rubeola, două boli aproape complet eradicate în România, au reapărut amplu din 2016. Au fost confirmate, până în ianuarie 2020, 19,813 de cazuri de rujeolă. 64 de oameni, dintre care 61 copii, au murit.
Vaccinul pentru rujeolă se administrează în două doze. Boala s-a răspândit după ce, în ultimele două decenii, au scăzut ratele de vaccinare la ambele. Numai după ce UNICEF a început să lucreze cu Ministerul Sănătății a fost oprit declinul în imunizare. Rata de acoperire pentru cea de-a doua doză a crescut acum la 90%, dar este înca sub pragul de 95% recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.
UNICEF a lucrat îndeaproape cu Ministerul Sănătății și Organizația Mondială a Sănătății să aducă în atenția publicului importanța vaccinării, atât la TV, radio, cât și pe platformele de socializare, să regândească programul național pentru rujeolă și Registrul Național Electronic de Vaccinare, să îmbunătățească comportamentul și abilitățile de comunicare ale lucrătorilor comunitari din domeniul sănătății și să crească rata de imunizare în zonele cele mai deficitare: în comunități rurale puțin accesibile, cu familii vulnerabile.
Pentru ca părinții să înțeleagă importanța vaccinării și să se poată mobiliza să-i ducă pe copii la imunizare, lucrătorii comunitari au mers din casă în casă și au vorbit cu fiecare dintre ei.
În ultimii ani, UNICEF în România a lucrat împreună cu parteneri autorități naționale, regionale și locale, să aducă, în 45 de comunități din județul Bacău un pachet minimal de servicii. Programul a ajuns în peste 46,000 de gospodării, la 21,000 copii, cu servicii de sănătate, educație și protecție socială.
O evaluare independentă a muncii noastre arată că pachetul minimal de servicii, bazat pe vizitele la domiciliu, dă rezultate mai mult decât remarcabile pentru copii, familiile lor și întreaga comunitate: 93% din copiii anterior neînscriși la medic sunt acum în evidența unui medic de familie, iar numărul copiilor nevaccinați a scăzut cu mai mult de 40%.
Acum, când autoritățile mobilizează resurse pentru a răspunde crizei naționale și ne cer tuturor să contribuim stând acasă, recapitulăm, constrânși de pandemie, o lecție esențială: să previi focare de infecție nu numai că salvează vieți, dar cere și mai puține resurse decât o mobilizare de urgență.
Măsurile de prevenire, precum vaccinarea împotriva bolilor pentru care există vaccin, reduc din povara la care este supus acum sistemul de sănătate în pandemia COVID-19.
Dacă pentru această pandemie dezvoltarea vaccinului este încă la început, avem, din fericire, soluția pentru boli ca rujeola, rubeola, tetanosul și poliomielita. Mulți dintre noi am crescut fără să pierdem pe cineva drag sau să-i vedem suferind pe viață din cauza acestor boli. Vaccinurile le-au salvat viața și ne-au ferit de consecințele șocante ale acestor boli, acele consecințe care ne fac, de fapt, să ne temem de infecție.
În toată lumea, imunizarea este recunoscută drept una dintre cele mai de succes și puțin costisitoare intervenții de sănătate publică. Imunizarea este cheia în a preveni moartea copiilor ca urmare a acestor boli. Mai mult, le dă o șansă să crească sănătoși și să-și împlinească potențialul. Dacă vorbim doar de rujeolă, imunizarea a salvat, în ultimii 20 de ani, viețile a 23 de milioane de copii în toată lumea.
În măsurile de gestionare a pandemiei de COVID-19 trebuie să ne asigurăm că vom continua să oferim pachetul minimal de servicii, inclusiv prin prezența lucrătorilor comunitari din domeniul sănătății - asistentul medical comunitar și mediatorul sanitar rom, și serviciile de sănătate primare precum vaccinările, tocmai pentru a minimiza riscul de noi îmbolnăviri și pierderi de vieți.
De aceea, trebuie să protejăm și să instruim lucrătorii comunitari din domeniul sănătății și protecției sociale, să protejăm părinții și copiii, și să menținem active lanțurile de aprovizionare cu vaccinuri.
Este nevoie să începem acum planificarea pentru a acoperi necesarul de servicii de sănătate esențiale, inclusiv imunizare, oriunde au avut loc întreruperi. De îndată ce pandemia va fi sub control, vom putea astfel să acoperim necesarul cât mai repede. Așa vom putea elimina izbucnirea unei alte boli care ar putea fi prevenită prin vaccinare.
Suntem bucuroși că un cadru normativ care asigură condițiile pentru acest lucru - promovarea pachetului minimal de servicii - este acum la Camera Deputaților pentru dezbatere și vot final. De asemenea, avem nevoie cât mai repede și de o lege a vaccinării.
Părinții se pot simți, de multe ori, copleșiți de incertitudinile și grijile aduse de pandemia de COVID-19, de schimbările din viața de zi cu zi. Sunt eu însumi părinte de copii mici. Tocmai de aceea îndemn părinții să se asigure că își duc copiii la toate vaccinările de rutină și că urmează măsurile de prevenție: distanțare, spălat pe mâini, igienă corectă pentru tuse și strănut.
Nu în ultimul rând, trebuie să ne amintim că imunizarea este dreptul fiecărui copil și trebuie să ajungă la fiecare copil. Trebuie să ne asigurăm că angajamentul devine acțiune pentru fiecare copil din România, mai ales pentru cei mai vulnerabili.
Vaccinurile sunt un instrument sigur, care salvează vieți și previn răspândirea bolilor infecțioase. Imunizările de rutină salvează viața copiilor.
Și acum, mai mult decât oricând, este vital să acționăm pentru ca toți copiii să crească sănătoși, în siguranță.
