Exclusivitate: Întâmplarea din camera de gardă care l-a convins pe prof. dr. Constantin Chira să scrie o monografie de excepţie
„Profesor Doctor Dimitrie Gerota. Un om pentru eternitate” este titlul monografiei semnate de profesorul doctor Dumitru Chira, lansată joi (orele 13.00) la UMF „Carol Davila” şi prezentată de prof. dr. Mircea Beuran. Evenimentul va fi onorat de numeroase personalităţi ale medicinei româneşti, inclusiv de nepotul lui Dimitrie Gerota, Jean Gerota, medic hematolog la Paris.
Autorul acestei lucrări, profesorul doctor Constantin Chira, mulţi ani şeful secţiei de gastroenterologie şi hepatologie la Spitalul de Urgenţă „Prof. dr. Dimitrie Gerota”, ne-a acordat în exclusivitate un interviu, înainte de acest eveniment editorial, în care relatează, în premieră, cum a intrat în posesia unor documente unice, care l-au convins să se aşeze la masa de lucru pentru a scrie valoroasă monografi „Profesor Doctor Dimitrie Gerota. Un om pentru eternitate”.
Cât timp aţi lucrat la acest volum?
Dau timpul înapoi şi sunt cel puţin zece ani de când am colectat materiale de la Biblioteca Academiei Române, de la Fundaţia „Dimitrie Gerota” pe care o patronez, din publicaţiile medicale, ce-i drept, puţine şi cu apariţie intermită, de la arhivele Ministerului de Interne ... Şi, la final, am reuşit să elaborez acest volum, consacrat personalităţii remarcabile a profesorului Dimitrie Gerota. Această lucrare reprezintă, de fapt, o primă meditaţie a mea şi punerea ei într-un volum este susţinută de o bogată iconografie, din documentele vremeii. Sunt convins că, dacă cineva va avea o încercare ulterioară, asemănătoare, va putea, evident, să o completeze. Am reţinut pentru că mi-a plăcut, în mod deosebit, ce spune academicianul profeseor doctor Dumitraşcu de la Cluj: experienţa trăirilor noastre nu-i nici necropolă, nici tezaur. Este o rădăcină vie care leagă trecutul de ieri cu prezentul de astăzi. Aşa am văzut eu volumul meu ca o punte între trecut şi prezent.
Domnule profesor, cred că, în afară de fascinanta personalitate a lui Gerota, a mai fost ceva care a aprins scânteia de a folosi toate informaţiile adunate în acest timp.
.A fost o întâmplare care m-a convins. În iarna anului 1991, eram într-o gardă la Spitalul Gerota. Am fost chemat la camera de gardă pentru că un tânăr rom voia să cunoască pe cineva de la Fundaţia Gerota, eu fiind preşedintele acesteia. Am coborât. Tânărul m-a întrebat dacă eu sunt preşedintele şi i-am spus că da. Atunci, el mi-a vorbit despre nişte registre. Mi-a adus unul, un dosar gros, de vreo câteva kilograme. Era unul dintre registrele condicelor de operaţii din spitalul nostru. Trebuie să vă spun că profesorul Dimitrie Gerota este cel care a introdus acest sistem în spitalele din România.
Şi avea mai multe registre?
Mi-a adus patru asemenea registre de operaţii din anii 1940, adică la puţin timp după moartea profesorului Dimitrie Gerota. Acest sistem s-a extins ulterior.
Dar de unde avea tânărul respectiv acele documente?
Le găsise în podul unei case naţionalizate. Tânărul locuia aproape de Spitalul Gerota (care, în fine, are un nume, că totdeauna am spus că este spitalul fără nume) şi, probabil, s-a gândit că aici va găsi pe cineva interesat de acele registre. Într-un fel, am avut o mare şansă că m-am întâlnit cu el.
Şi vi le-a dat pur şi simplu?
Evident, m-a taxat. Era perioada dolarilor. Mi-a cerut câte 25 de dolari pentru fiecare registru. Dar cu 100 de dolari am intrat în posesia unor documente unice, pe care le păstrez la sediul Fundaţiei Dimitrie Gerota.
Şi această întâmplare a fost scânteia care a declanşat ideea de a scrie acest volum?
Exact. Eu aveam preocupări în această direcţie. Mă uitam la mobilierul vechi, la vechile săli de operaţie la patrimoniul din vechea clădire, dar odată cu această întâmplare mi-am dat seama că nu mai am scăpare.
Domnule profesor care este mesajul acestui volum de excepţie?
Fără a mă defini un nostalgic incurabil, am considerat că recunoaşterea valorilor înaintaşilor noştri reprezintă o datorie morală a fiecăruia dintre noi. Şi aşa s-a născut această idee prin care am considerat necesară cinstirea acestei personalităţi a medicinei româneşti, care a fost profesorul Dimitrie Gerota.
Într-o frază ce aţi spune despre complexa lui personalitate?
O personalitate ştiinţifică, dublată de admirabilele calităţi de cetăţean activ, atent la viaţa epocii sale, aspecte care, din păcate, sunt puţin cunoscute de tânăra generaţie şi chiar de medici născuţi ceva mai devreme.
Domnule profesor, ce v-a impresionat la omul şi medicul Dimitrie Gerota?
Din toate documentele pe care le-am studiat în vederea elaborarării acestui volum, mi-au reţinut atenţia calităţile profesionale ale medicului Gerota. Pe de o parte, caracteristicile lui de adevărat om, atent la suferinţele bolnavilor, indiferent de grupul social căruia îi aparţineau. Pe de altă parte, m-au impresionat înaltul lui profesionalism, corectitudinea, cinstea. El a fost un simbol al apărătorului stării de sănătate a concetăţenilor lui. Dimitrie Gerota a fost chirurg la maniera generală, specializat în chirurgia urologică. Şi-a făcut studiile universitare şi postuniversitate în clinici medicale universitare din Bucureşti, Franţa şi Germania.
Ce a mai rămas din toate aceste formidabile calităţi în spitalul unde a profesat şi care-i poartă numele?
În acest spital s-a păstrat abnegaţia transmisă de la el şi de la medicii care au profesat aici, spiritul de solidaritate cu pacienţii săraci, modelul de bun medic cu toţi pacienţii, indiferent de categoria socială. Poate aşa se explică şi faptul că, acum, Spitalul Gerota primeşte pacienţi din toată ţară, indiferent dacă aparţin sau nu Ministerului de Interne.
Domnule profesor, greşesc când spun că aţi scris această carte şi din cauza uitării care se aşterne pe multe dintre personalităţii medicinii româneşti?
Nu greşiţi. Profesorul Gerota se înscrie în nobila galerie a marilor personalităţi, pe care tinerii, din păcate, începe să le uite. Medicii tineri au impresia că această profesie a început cu ei. Nu este advărat. Medicina românească are o tradiţie de elite, o tradiţie recunoscută în medicina universitară, internaţională.
Şi ce le-aţi spune tinerilor medicinişti şi nu numai în aşa fel încât să nu mai uite niciodată contribuţia profesorului Dimitrie Gerota în medicina românească?
Vă aminteam că a introdus în spitalele româneşti sistemul registrelor intervenţiilor chirurgicale. În anul 1904, a fost un eveniment neplăcut în viaţa lui, când nu a fost primit la catedra de urologie a Spitalului Colţea. El n-a cedat şi a înfiinţat un sanatoriu. În 1909, a inaugurat propriul lui sanatoriu, unde făcea şi chirurgie, sanatoriu care fost funcţional până în zilele noastre. Dimitrie Gerota este cel care a introdus în medicina românească radiografia şi radioterapia, ceea ce îi aduce, în 1916, titlul de membru corespondent al Academiei Române.
Profesorul Gerota are o mare descoperire, încă din vremea tinereţii. La nivelul genunchiului există o porţiune care îi poartă numele: faşia Gerota. Este descoperită de el şi consacrată în lume sub această denumire. Şi, în prezent, pentru un chirurg reprezintă un reper major în intervenţiile chirurgicale oncologice. Şi tot din punct de vedere chirurgical, Dimitrie Gerota este autorul unei monografii consacrate apendincitei. Spunem frecvent că apendincita este ceva banal, unii medici chiar tratând-o cu superficialitate. Gerota a elaborat o monografie consacrată apendicitei care este de mare actualitate în literatura medicală de specialitate. În privinţa bolii apendicului, Gerota atrăgea atenţia că, aparent banală, apendicita poate să fie o afecţiune gravă, cu urmări nepăcute, dacă nu este recunoscută la timp şi nu i se acordă îngrijirea cuvenită De altfel, în anul 1929, lucrarea a fost premiată de Academia Română.
Vă mulţumesc.
