Profesorul doctor Alexandru Bucur, șeful Clinicii de chirurgie oro-maxilo-facială din cadrul Spitalului ”Prof. Dr Dan Theodorescu”, avertizează că, anual, se înregistrează peste 500 de noi cazuri de cancer bucal, peste 50% dintre acestea sunt diagnosticate în faze avansate, la pacienți cu vârsta medie sub 45 de ani. Miercuri și joi, la Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu" din București se derulează Zilele Prevenirii Cancerului Oral.
Domnule profesor, de ce ați inițiat această acțiune de prevenire a cancerului oral?
De mult doream să inițiez această campanie de depistare precoce a cancerului bucal, la care s-a asociat Administrația Spitalelor și Primăria Capitalei, pentru că numărul celor care se adresează pentru această afecțiune crește de la an la an. Am ajuns la aproximativ 500 de pacienți noi pe an. Din păcate, peste 50% dintre aceștia vin în fază chirurgicală, depășită. Ceea ce demonstrează, pe de o parte, o lipsă de prevenție, iar pe de altă parte, o lipsă de informare a populației în privința acestor afecțiuni.
Care sunt cauzele acestei forme de cancer?
Există un determinism genetic, dar sunt și factori favorizanți, care apar la toate formele de leziuni canceroase cu diverse localizări: fumatul, consumul de alcool, radiațiile solare – de exemplu, expunerea la soare în timpul verii, între orele 11 și 14, atunci când există o lungime de undă favorabilă inducerii cancerului de piele, o lungime de undă între 290 și 320 de nanometri -, excesele nutriționale, infecțiile cronice, igiena deficitară. Sunt factori favorizanți pe un anumit teren, susceptibil de a face această boală.
Care este durata de supraviețuire în faze avansate și în faze de debut?
Din păcate, aceste cancere ale cavității bucale sunt extrem de limfofile, dau precoce adenopatii loco-regionale și apoi metastaze la distanță, iar durata de viață a bolnavului este relativ scurtă, mai ales în lipsa tratamentului. Cu un tratament bine condus, multimodal, care include chirurgie, radioterapie, chimioterapie, durata de supraviețuire, uneori, depășește 10-15 ani. Dacă îl surprinzi într-o fază de debut sau într-o perioadă de stare, care înseamnă o tumoră de 1,5-2 cm, fără extensie peste 6 mm în profunzime, atunci perioada de supraviețuire este favorabilă. Altcumva, perioada de supraviețuire nu depășește 2 ani, pentru că aceste cancere ale cavității bucale sunt extrem de agresive.
Cum putem le putem preveni?
Să consultăm medicul stomatolog de două ori pe an, iar dacă acesta depistează elemente anormale la nivelul cavității bucale, pacientul să fie trimis către specialistul de chirurgie maxilo-facială. Și subliniez acest lucru, deoarce apar tot felul de intermediari, care, în primul rând, nu au competența și, în al doilea rând, nu au nici o specialitate în a trata cancerul. Sunt așa-numiții doctori de patologie orală, care fac niște greșeli destul de flagrante, temporizează prezentarea la medicul de specialitate, injectează hidrocortizon sau tot felul de alte soluții. Astfel, bolnavul este întârziat în a se prezenta la medicul specialist. Acești doctori de patologie orală nu desfășoară acțiuni de prevenție și, astfel, bolnavul se află într-un triunghi, cu pierderi majore, care duc la agravarea stării generale și locale.
Domnule profesor, care sunt semnele care ar trebui să ne trimită direct la medic?
Orice fel de leziune ulcerativă, care apare la nivelul cavității orale și care nu cedează după un tratament antiinflamator, antialgic în decurs de 10 – 14 zile. Dacă după 14 zile, nu a cedat, suspiciunea este de leziune malignă. Apoi, orice formă vegetantă, care apare la nivelul cavității orale are aceeași suspiciune. Petele roșii, care apar izolat în cavitatea bucală fără cauze obiective, petele albe-sidefii, care nu se îndepărtează prin ștergere reprezintă semne de debut. Practic, terapia multimodală duce la o rată mare de supraviețuire. Dacă se depășește faza de debut, lucrurile încep să se complice. Și bolnavul știe. De fapt, asta surprinde. De exemplu, dacă avem un fir de păr în gură, îl simțim imediat, ne deranjează și îl îndepărtăm. Dar o leziune de o jumătate de centimetru nu dă aceeași senzație, nu deranjează? Dar apare fenomenul de ignorare, de necunoaștere. În emisiunile de popularizare medicală se discută despre orice, dar nu și despre prevenție și despre debutul precoce. Așadar, oamenii nu sunt informați și atunci prezentarea este tardivă. Sau merg pe un circuit, așa cum spuneam, care, din păcate, nu este cel corect. Cel mai corect circuit este de la medic, care poate fi medicul de familie sau de orice altă specialitate, direct către chirurgia maxilo-facială.
Subliniez că aceste leziuni pot fi în interiorul cavității bucale, sunt vizibile. De cele mai multe ori, cavitatea bucală, la oglindă, este vizibilă, nu este o zonă ascunsă. Sau, uneori, aceste leziuni sunt pe tegumente, mă refer, în special, la tegumentele feței și gâtului, pe buze.
Episoadele repetate de afte pot predispune la cancer bucal?
Uneori, pot predispune. Există o predispoziție și în contextul unei traume repetate în acea zonă, pe un determinism genetic existent (ambii sau unul dintre părinți decedați/decedat din cauza bolii canceroase -, atunci este posibilă această transformare malignă.
Indiferent de forma de cancer de care a decedat părintele respectiv?
Da, indiferent de forma și localizarea cancerului.
Ați menționat un număr alarmant de cazuri noi de cancer bucal înregistrate anual. Sunt tineri, vârstnici?
Cu ani în urmă discutam de apariția acestor cancere după vârsta de 60-65 de ani. Acum, media de vârstă este sub 45 de ani. Eu spun că sunt pacienți tineri.
Domnule profesor, vă rog să insistați pe ideea de prevenție.
Cel puțin o dată pe an – corect este din șase în șase luni -, este necesar un control stomatologic preventiv, care poate depista orice formă de debut, depistează leziunile inițiale ale cancerului, leziunile carioase, anomalii dento-maxilare, edentații care produc tulburări în funcționalitatea aparatului dento-maxilar, tulburări la nivelul articulației temporo-mandibulare. Adică, o serie întreagă de afecțiuni mergând de la caria simplă până la debutul unei leziuni maligne, care pot fi depistate de medicul stomatolog. El are această competență, însă pacientul trebuie să conștientizeze că această prezentare este aproape obligatorie.
