Descoperită în 1861, morfina a pătruns rapid şi definitiv în spitale, fiind folosită în lupta cu durerea insuportabilă. Medicii i-au lărgit mult aria de folosire ceea ce a atras după sine şi riscul unor efecte secundare asupra pacientului. Or, se ştie, aceste efecte pot fi uneori foarte severe: stări de confuzie sau tulburări de respiraţie, cu potenţial letal. La acestea se adaugă încă un efect secundar major: dependenţa de morfină indusă pacientului.
La Institutul Gustave Roussy, medicii francezi au descoperit o alternativă la acest antalgic puternic, la fel de eficientă în lupta contra durerilor post-operatorii şi care prezintă avantajul de a fi lipsită de efecte secundare, subliniază revista Anesthesiology.
O moleculă aflată în salivă
Povestea noului antalgic a început în 2003, când Catherine Rougeot, cercetătoare la Institutul Pasteur a descoperit existenţa unei molecule anti-durere la şobolan, numită sialorfina.
Catherine Rougeot a început studierea unei molecule echivalente celei existente la om, identificată în salivă. Aceasta se numeşte opiorfină. La şobolan, această moleculă combate durerea fizică şi cea legată de inflamaţie, fiind mai puternică în raport cu morfina. „1 miligram de opiorfină la kilogram corp este la fel de eficientă cu 3-6 miligrame de morfină pe kilogram”, spunea Catherine Rougeot, în 2006.
Dar înainte de a testa opiorfina pe om, trebuia verificat cât de sigură este aceasta. S-a realizat acest lucru şi s-a ajuns la concluzia că opiorfina şi forma stabilizată, numită STR-324, nu sunt asociate cu efecte asupra presiunii arteriale şi capacităţii respiratorii, având totuşi proprietăţi analgezice comparabile cu cele ale morfinei, se subliniază într-un comunicat al dr. Philippe Sitbon, medic anestezie terapie-intensivă la Institutul Gustave Roussy şi co-autor al studiului. În plus acest analgezic nu creează depedenţă.
Teste pe oameni, la finalul lui 2017
Diferenţele între opiorfină şi morfină sunt legate de modul lor de acţiune. Când injectăm morfină, aceasta se va fixa la nivelul tuturor receptorilor opioizi ai organismului cu efecte secundare multiple la nivelul organelor unde se găsesc aceşti receptori, explică autorii studiului. În privinţa opiorfinei, aceasta blochează degradarea enkefalinelor , morfina noastră naturală. Opiorfina acţionează exclusiv la locul unde secreţia de enkefaline este mare, aşadar doar pe traseele durerii, când există acest stimul al durerii, precizează aceştia.
Eficientă la animal, cum este şobolanul, STR-324 ar putea fi testată pe oameni la sfârşitul anului trecut.
Cercetătorii speră că această moleculă să fie folosită şi în alte tipuri de dureri cum sunt neuropatiile, de cele mai multe ori extrem de greu de ţinut sub control cu antalgicele clasice, sau ar putea fi benefice pacienţilor suferinzi de dureri cronice şi care prezintă efecte secundare majore legate de tratamentul administrat.
